Buzatu Adrian

Demult m-ai întrebat de unde vii Și de ce Acei oameni își lasă inima La capul tău Eram tineri pe atunci Și eu încă-ți pictam pe trup Povestea unei lumi Ce nu-și mai găsea sensul Și te

Elegie Șterge-ți lacrimile acum O nouă zi iși închide Peste noi Pleoapele Ca un copil speriat Căutându-și somnul, Printre alte

Magdalène I \" is the verb turn back upon itself \" Ochii ei au rămas pironiți de fereastră căutând un sens copacilor de piatră, o voce, doar o voce pentru acel ecou, deși a corpului

Apleacă-ți bolta lin Peste cuvintele îmbătrânite de așteptare Praful de albastre stele încă mai respiră-n viscerele Amintirilor Înțelege că păcatul nașterii Nu-ți aduce decât iluzia

Revelație Am întâlnit un om printr-o oglind\'albastră Un om cu ochii mei Cu glasul meu Și cu tacerea noastră Am întâlnit un om printr-o oglind\'albastră Și lung ningea peste tăcerea

Ludică Ne-vis Prin vis Deschis Abis Al lor Al meu Surpat Amor Acum Cu scum Cu fum Pe drum Și corbi Ce mor Prin nori Rătăcitori Uitate Lor Pier palide

Tăcută va fi noaptea asta, Tăcute bărcile amanților – Anna – Un somn adânc se furișează sub pleoapele condamnatului În pahar să

Vampirul Capitolul I I Nu mai e nici o ieșire de aici, o singură clipă în care să pot respira fără să fiu conștient de povara ce atârnă pe umerii mei. Privindu-mă în ochi observ golul