Buzatu Adrian

Poem pentru Caspar Hauser De mult tu ai plecat Din pivnița rece unde ți-ai trăit copilăria Te vizitau magi, Dar tu voiai să cunoști lumea Acum, nimeni nu știe unde ești Se spune că ai murit

Monolog Obscur I Ar trebui să mă preschimb în val În umbre de cerneală albastră macar, Un răsărit întârziat Apusului de soare, Ar trebui să nu mai fiu O umbră, un mit al omenirii -

Viața în roz „Aici trebuie să fie...E adresa de pe bilet...” îmi ziceam în gând. Cu toate acestea nu vedeam nici o intrare. Și nici nu știam foarte bine împrejurimile

Exil și Evadare “The fish thinks about his hunger, not about the fisherman – it is the master who seeks the disciple” (Alejandro Jodorowsky – Holly Mountain) Nu demult, aici era o casă, o

Ascultă bătăile inimii Ca și când aș fi aruncat-o în dreptul tău În semn de dispreț Sau de nuștiuce admirație cretină Înțelege că nimic nu ne mai luminează pașii În văgăuna asta nenorocită Ar

Magdalène I \" is the verb turn back upon itself \" Ochii ei au rămas pironiți de fereastră căutând un sens copacilor de piatră, o voce, doar o voce pentru acel ecou, deși a corpului

Ludică Ne-vis Prin vis Deschis Abis Al lor Al meu Surpat Amor Acum Cu scum Cu fum Pe drum Și corbi Ce mor Prin nori Rătăcitori Uitate Lor Pier palide

Clopotele Magdalenei 3=333 I(pre) Clopotele Magdalenei se trezesc numai noaptea Un vis le urmarește prin norii de sticlă Dar glasul lor e un secret și nimeni nu-l aude Clopotele