Poezie
Das Schlangenei
2 min lectură·
Mediu
Das Schlangenei
Să nu uiți,
Ceasul din perete îți ascultă pașii,
Amenință fiecare vis,
Fiecare literă aplecată spre iluzoriu –
Felinarele tac –
Nu mai plouă peste coasta lui Adam -
In catedrală, oul de șarpe ține predici
Și din pantecul femeii
Șopârlele iși poată cuvântul strivit de rugăciune –
Acesta nu mai ești tu
Sau un altul...
Nu uita, ceasul din perete e viu,
Ca un revolver ascultă bătăile inimii,
Ochii încremeniți și mâinile albe,
Într-un pat de carne vie
Te-ai învelit cu propriul sânge
Și nu mai plouă peste coasta lui Adam -
Felinarele tac
Pe strada mâncată de cancerul preschimbat
în adâncul apelor, oul de șarpe plantează
Pomul Cunoașterii
Și ochii femeii se cufundă
Într-un prelung leșin
Șopârlele urlă la Dumnezeu
Îi aruncă în geam cu secole de foamete
Și Isuși scoși la licitație
Acesta nu mai ești tu
Sau un altul...
Sa nu uiți,
Ceasul din perete are un glas,
Un tremur al cărnii
În care toate își regăsesc liniștea
Te întorci spre proprii-ți ochi
Te prinzi de mână și te scoți din oglindă
Felinarele tac
Și moartea s-a tăiat în coasta lui Adam
Picură rar peste fantoma ta de pe banca rece
Oul de șarpe îl naște pe Om
Și îl culcă în pântecul Evei
Șopârlele naufragiază peste divina iluzie
Acesta nu mai ești tu
Și nici un altul
003034
0