Arlechinii plangeau
dansul crispat
al zeului lor,
sub o alba chemare,
spre o neagra visare.
Parca ieri tropoteau
pe scenele vietii
umbrind cu zambetul lor vag
fara rosu chemarii,
fara
Osiris
si pisica luntrei
ce s-a lasat momita
de arcadele
nebuniilor,
blestematiilor
lui Seth
renaste ca un scarabeu
din ascutimea,
iutimea harismatica
a piramidelor.
Tri-triunghiul
din
Versul meu gingas
albea mustata ingerilor plesuvi
si ingenunchea
cand aura aceea inecacioasa
deborda in liniste
din vioara centrala,
din arcusul mirific.
Abia daca mai putea
Orient,
copilul tau
inca va mai plange
crucile voastre
facute cu mana stanga
a sufletului.
Buzele tale
Copila,
nu spala nici astazi
gustul amintirilor
forta stromatelor
vechilor tale
Daca n-ar fi Ea,
EA, cu care acum
fac Dragoste la nebunie;
Pamantul ar ramane
la fel,
la fel de pustiu
dupa trecerea mea
prin Intuneric.
.......................
n-ar rasari nimic
dupa
Ovidiu
tipat ascutit de pescarus
intr-o turla
a vechiului oras.
Ovidiu
o picatura de sange
peste Cuvintele
ce-si deapana Amintirile.
Ovidiu
e lepadatul pustiu
cu gandul
Cine
din tigrii ascutiti
fura nervul
Junglelor
pentru imboldul
mult-prea-calcinarii,
Stigmatizarii
cuvintelor
ce nu vor
sa se nasca?
Si cine
pentru culoarea visului magic
de
Arcuindu-ma
in arcul numit
Metanoia,
in scutul de ruga
imi slefuiesc sagetile
cu ascutimea
intrebarilor
ca sa le tintesc
in sfera cerului.
Si fara sa vreau
un inger cade
ranit in
Ca un ascet
de piatra
inchistat,
incrustat
de chemari
catre Tine
O, Doamne,
catre Tine
Intreita Statuie
a sublimei virtuti,
datatoare de har;
sufletul meu
lipsit de cotloane