Sunt pescarus
si beau lumina
sarata a lunii
si o transpun
in rime si vocale
dar ma intreb
poemele,
sunt oglinzi
adanc vorbitoare,
preacantatoare,
stihuitoare,
sau sunt
aripi si
Crucea cea Sfanta
astazi e gest funerar,
lumea nu mai incanta
sprijinul este in zadar.
Frunti fara vise
privesc iubirea cu ura
Raiurile sunt promise
in gandurile lor Schimonosite
de mama
Decorul,
efemere iluzii
de mucava;
Stradutele tapetate
doar cu chipul
talpilor,
visurilor mele,
rugaciunilor mele
catre Adevaratul Scenarist.
Daca cerul e fals
atunci de unde
Doamne al
Zidul ma cheama
sarea crisparii
in mine a nins,
vina strigarii
la tample
si subtiori,
cu catran mi-a prelins;
sunt Eu,
Omul,
Pomul, ce roada Luminii
si-a stins;
suflet fara teama
Eu
Aici si muntilor
li se zdrangane in ghinde
cuvintele,
trosnind ca zarurile
fara fete.
Aici ti-am strigat
negutatorule de lacrimi:
M-am saturat
ca lumea
sa ne
Ce paranteze
Supuse schimbarii,
Ce limonade
Indulcite cu miere,
Ce afroditi
Intariti de ambitii,
Ce amagiri de Iubire.
......................
este cuibul rasfrangerilor
Forta
Ma plamadeste
Tu Doamne
cu mana Ta
de-olar PreaSfant
cu Painea si Vinul
cu Carnea si Sangele
Lacrimii Tale PreCurate.
Ma Modeleaza
Tu Doamne
sa dau un sens
din lutul meu de vers
si
Laudaia-si
drumul pietruit
PreaSetoasei,
PreaSugatoarei
mele Lire.
Blestemaia-si
iluzia racorii
faramitata
de cel ce-mi racorea
Disperarile,
Asemanarile
drumurilor
Degeaba tu albule,
degeaba tu crinule
faceti greva tacerii
in regatul lui negru imparat.
Degeaba tu albule,
degeaba tu crinule
fratii mei de carne
tot se mai cununa cu voi.
Dar degeada tu
Noapte-Gand
Geniu Pustiu
Samburii primei tenebre celeste,
Sorbi-v-oi eu Lutul
dintr-o palma de Har
Candoare,
Lumina,
Credinta Crestina,
din Cina Cea De Taina
mi-o da;
ridica-v-oi eu
Adevarat Doamne,
cea muscat sarpele
suflet,
picior
de foamea dintilor
pre toate le patimeste
dincolo de pamant?
Adevarat Doamne
cea muscat omul
Lumina,
Inocenta
de foame raului
pre
Fantomele
gandului meu nebun
de lepre caustice
bantuit,
surghiunit;
au ochii de jad
prin care serpuiesc
carenele,
cavernele
prea mult altruismului.
Ielele
puii de inger albastru
din
Adevarat
spun tie
copile nenascut,
focul nemistuit
al ochilor tai
de safir aburind
imi chinuie ochii,
imi inlantuie irisii,
imi impleteste ploapele
ca sa se joace
cu lacrimile mele,
ca sa
Sangle lui Cronos
resfira paginile
stradutelor intortochiate
ale gandului sau,
prea mult adevar
ii sugruma setea
imbatandu-l perpetuu
de prea-ningerea
Destinului
in cupa mintii,
simte
cum
Glasul Profetului
crispeaza religii,
in gandul sau
se metamorfozeaza
fluturele viitorului
care-si plange
frunzele clipelor,
isi adie
lacrimile realului
sangerand
de sarutul patimas
al
Rugile izolate
intre lacrimile tale
de cristal sideral
in care se rasfrang
vapaile multicolore
ale sufletului tau,
m-au chemat
sa-ti dezradacinez copacii
dorintelor
Tacut,
smerit-incremenit
in ruga,
inmuguresc
cuvintele-n psaltire,
in sfera
sanctuarului de patimi
al sufletului meu
intind bratele
ca pe niste crengi
ce-ti ating cu mugurii
gandului
Prietene
mi-ar fi deajuns
macar speranta,
ca-ti va lacrima
macar Bunatatea
Cuvintele mele.
...................
Dar n-am ce sa-ti cer
ne-am sculptat
Catacombe
chiar si intre noi
Pustiii.
Ce-mi cade in par
de dor nepamantean
din dor de amintire
a existentei efemere?
......................
Carei supreme suferinte
i se mai spune
MELANCOLIE?
Se-ntoarce sarpele din sfere inalte
cu pielea lui de turta dulce
incearca-n san sa mi se culce
ca prin nisipurile calde.
Cu buzele de miere si limbile-i dulcete
cu solzi de zahar ars, lipiti
Privighetorile
plapande,oarbe,
ne-au vndut prea-vazul
din fruntile heruvimilor
si pana in poala
Maicii Domnului,
ne-au vandut ochii
imbalsamati
cu tot cu lacrimi,
ca sa plangem cantarea
ritmul de dor,
forta de zbor
a sentimentelor
din inima,
din jar
produce osmoza
visurilor noastre incleiate,
ingemanate,
stralucind
ca un manunchi
de raze
BF