Simfonie la doua mâini

Mă doare fiecare celulă a corpului meu ; Vibrez și sunt gata să mă sparg în mii de bucăți de cristal; Mă ridic și încep să alerg ,prin cioburile trupului meu , spre tine cu picioarele sângerânde . Nu mai simt nici o durere ,ești lângă mine,iubite! Cu brațele întinse mă aștepți , mă cuprinzi și mă ascunzi în inima ta.Cu săruturi oprești sângerarea și mă faci să devin pielea ta și simți acum prin mine atingerea aerului înfierbântat de iubirea noastră. Îți șoptesc atât de încet încât nici aerul nu mișcă : - Am sosit iubite. Ce cald și ce bine e aici lângă foc , ce cald și ce bine e aici lângă tine ! Am învățat să zbor , prea aproape de tine cu aripi de Icar ,iar acum cad liberă ... Nu mai zbor iubite... Dar ce îmi pasă ?...Are vreo importanță cât de repede pleacă ploaia de primăvara ,atunci când florile înfloresc ? Acolo ,te iubesc,te sărut si te strâng la piept .Iar tu mă arzi cu lumină și fară nici un alt cuvânt - în urlet surd - ne cățărăm unul pe altul și cădem în zborul fără aripi spre abis . Acum știu iubite, tu ești visul din noaptea de agonie furată .Îmi amintești ,iubite, de neliniști ce îmi dădeau târcoale atunci când eram prea tânără și râdeam crezând că mereu mi se cuvine zbuciumul nopții de amor . Nu mă cunoști.Cândva în acest trup de femeie se ascundea un suflet de fecioară , acum sunt o plagă, asemeni picioarelor mele rănite de cioburile păcatului . Râd , din nou ,iubite, de burlescul iubirii ,atunci când mă strecor sub pleoapele închise ale altui amor - sub pleoapele tale . Te vreau, nefirescul din mine te vrea ! Mă dăruiesc atunci când inima nu mai este a mea . Mă dăruiesc fară inima uitată ,doar pentru o veșnicie , în cutiuța muzicală cu balerină ce o țin pe noptiera primei mele iubiri.