Poezie
Fără titlu
1 min lectură·
Mediu
Un ultim cuvânt, datorie!
După o lungă tăcere,
cu groaznic răsunet vulcanul răzbate,
din muntele mut,
o vorbă rămasă,
doar una.
E datoria prea mare,
să tac o secundă , mai mult,
și Îndemnată, de sensul dreptății,
ce Încă plătește chirie sufletului meu,
și respectând o lege mai nouă spune:
\"clientul e stăpânul tău\"
Îți strig în neștire IUBIRE,
Și mor uitând , aceea clipa în care recunosc,
IMPOSIBILUL , existenței din noi.
002742
0