După fuga-i rușinoasă,
Glasul lașului s-a stins.
La tribuna fastuoasă
Brațul nu l-a mai întins.
Cu speranța să revină
Securistul, sfântul duh,
I-a șoptit că nu-i a bună
Și-au dispărut în
În liniștea deplină
Din firul său de apă
Văzut de blânda lună
Orașul se adapă.
Ascultând tăcut
Murmurul din val,
Orașul rănit
Soarbe din canal.
Care pare-ai spune:
Ești
Doamne Iisuse din ceruri
Îndreaptă-ți privirea spre noi
Și dă-ne cu grijă îndemnuri
Că suntem cuprinși de nevoi.
Ajută-ne,făcător de minuni,
Să nu ne mâncăm între
Copleșiți de suferință
O plângeam tăcuți și noi
Poate buna ei credință
O întoarce înapoi.
Cu capetele plecate
Ne gândeam cum a putut
Să le-ndure ea pe toate
Doamne, prin câte-a
