Bucur Emanuel

Eu vreau putine lucruri Vreau doar ce am avut Nu apelez la trucuri Sunt bine-asa cum sunt. Vreau doar ce am acuma In fapt nu vreau nimic Nu cred ca \"avutia\" Te face fericit. Am cateva

M-am ingropat adanc in sufletu-mi pustiu, Ca sa imi umplu golul cu tristul les macar Si pentru prima data sa reusesc sa stiu C-am pus ceva in suflet, afara de amar. M-am ingropat adanc ca sa ma

Cu o mână de mort, subrezită și slabă Întind dragostea-mi eterna la picioarele istovitelor morminte Mă apropii cu pași grăbiți de natura moartă Și-ți cer doar sa mă iubești cum mă iubeai înainte.

Amintește-ți, iubita mea pierdută-n dimineață Că lacrimi pe chipul tău nu au ce căuta Că e de-ajuns o scăparare intr-un bloc de gheață Și blocu-ntreg pe loc se poate dezgheța

Nu-mi îngropa iubirea, iubita mea uitată Nu-mi spulbera tristețea creeată din amar Mai lasă-mi doar o clipă să-mi înțeleg pieirea Și lasă-ma să-mi aflu un odios calvar

S-alungăm răsăritul și să întoarcem noaptea Să ne ferim de-apururi de zorile de zi Să ne gândim, iubire, la ce-o-să-nsemne moartea Când nici iubirea noastră pe lume n-ar mai fi

Otrava mă distruge, iubita mea ascunsă Și liniștea mi-o tulburi cu nevenirea ta În sufletu-mi agnostic se-nchid noi începuturi Și nu gasesc cuvinte să cânt faptura ta

Tristețea-mi fără margini ce-ntâia-n minte-mi vine E sentimentul unic in toată ființa mea Infernul meu lăuntric, captiv în el ma ține Uitând în permanență de existența ta. Bat clopote

Aleg o moarte fada unei iubiri pierdute Detest pana-n strafunduri mizera-mi existenta Incep sa cred in demoni si alte fiinte-oculte Oniric sa ma-nvete a zilelor cadenta.

Ce-ar face omul oare cu-o inima perfecta ? Ce-ar face cu o minte care sa nu greseasca ? Ar deveni el oare o fiinta corecta, Capabila sa vada cat poate sa iubeasca ? Ce-ar face animalul dac-ar