Poezie
Martor la propria-mi ingropare
1 min lectură·
Mediu
M-am ingropat adanc in sufletu-mi pustiu,
Ca sa imi umplu golul cu tristul les macar
Si pentru prima data sa reusesc sa stiu
C-am pus ceva in suflet, afara de amar.
M-am ingropat adanc ca sa ma uit pe mine
Si totodata insa aminte sa-mi aduc
De sumbra-mi existenta si de obscurul \"bine\",
In care tot trait-am inca de la-nceput.
M-am ingropat in taina, ca nimeni sa nu stie,
In cimitiru-mi-suflet, alaturi de durere,
M-am ingropat cu grija, si mi-am cantat tot mie
Vesnica Pomenire in noua-mi moart\'-ureche.
M-am ingropat in tihna, si-am savurat sfarsitul
Si m-am privit pe mine cel rece, nemiscat,
Am pus capacul trainic peste cosciugul sigur
Si moartea-mi draga, calda, din nou mi-am constatat.
M-am ingropat departe, cu piatra funerara,
Cu epitaf, cu stalpii si biblia crestina,
M-am regasit in mine cum m-am lasat aseara :
Un mort ciudat, cu lacrimi si inima maligna.
001.684
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bucur Emanuel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Bucur Emanuel. “Martor la propria-mi ingropare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bucur-emanuel/poezie/171036/martor-la-propria-mi-ingropareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.