Poezie
Crima Nocturna
2 min lectură·
Mediu
In noaptea dintre zile, in linistea deplina,
O umbra se indreapta spre casa-ntunecata
Si-n unica lumina ce-o-arunca luna plina
Sclipirea unei arme malefic se arata.
In casa-ntunecata domneste pacea crunta
Ce prevesteste tragic o crima sangeroasa
In noapte umbra umbla pastrand linistea sfanta
Si-ncepe-naintarea-i temeinic tenebroasa.
In patul sumbru zace o fata adormita
Care viseaza poate un vis - pe cel din urma.
In visul ei feeric apare linistita.
Pacat ca nu-l viseaza pe cel ce viata-i curma.
O usa se deschide, iar el inainteaza.
In gandul sau malefic isi pune o-ntrebare.
E-n dubiu inca daca arma s-o foloseasca
Sau s-o omoare simplu printr-o axfisiare.
De treapta se loveste si sunetul se-aude,
Dar nu-ndeajuns de tare pe fata s-o trezeasca
Iar umbra, in viteza, dupa un colt se-ascunde,
Dar nimeni nu apare ca sa o urmareasca.
Urcand scara spirala, o usa umbra vede
Deschisa parca tocmai \'nauntru sa pofteasca
Labilul cumpat insa pe loc umbra si-l pierde
Si navleste aprig crima s-o implineasca.
Vederea fetei simple incita umbra stearsa
Si lama-ucigatoare navalnic se ridica.
Si se repede grabnic spre fata adormita
Si-n noaptea-ntunecata un urlet \'libereaza.
In carne se infige si sangele-i tasneste
Si coborand pe piele, in jos incet ii curge
Iar carnea sfredelita durerea o porneste
Si viata-i se revarsa din corp si i se scurge.
Cu moarta rece-n fata, gandirea ii revine
Si umbra realizeaza ce a infaptuit
Mustrarea il cuprinde si disperarea vine
In criminalul care o viata-a jefuit.
001.682
0