M-am prins
Cu amîndoua mîinile de cer
Să nu alunec în chemarea ochilor tăi
Zadarnic
Flacăra minciunii din privirea ta
M-a topit precum aștri
De un milion de ani pustiul
Va mai putea
Între încleștarea palmelor noastre
Se cuibărise parcă eternitatea
Și mireasma verii
Colorată-n flori de flutur
Ne-nvăluia îmbrățișarea
Emoțiile dansau nebune
În valsul pașilor dintâi
Aidoma
simțire de muritor...
(mărturisire) 15.01.2010
ca un copil încă
îmi fac noapte de noapte
culcus din stele
mă invelesc cu luna
iubind culoarea lor
a fulgerului
a vântului
m-am născut pe o planetă de oameni singuri
mama mea a purtat bondiță până’n șapte luni
să nu descopere satul că a rămas grea
din păcate eu am dat-o de gol
așa am aflat că m-am născut într-o
Frumos, târziu și trist …ca toamna
doar în tine am aflat
ce peste timp și bolta lumii
atât am căutat
atât am așteptat
și dacă
nici de data asta n-o să vii
acum când a trecut prin mine
ca
Þi-am dat o șansă, lume !
mă întreb uneori
ce vei face lume fără mine
cu atâta mirare de copil
vei fi mai vitregită
cine îți va consfinți noțiunea
construind desăvârșirea
și cine va mai fi
Testament pe inima, tresarire...
neanotimpul iubirii din miez de cuvânt
își scutură tresăririle precum
primăvara de măr florile
vara cer de cocori stelele
noaptea-umbrele
Ca flăcări ...
ca flăcări avântate
( în vânt)
străbatem drumuri
în mână cu făclii aprinse din amurguri
iubim fără noima veac de praf și fum
cărări străbatem
Sunt iarba toamnei
Sunt iarba toamnei, si iarna e pe drum,
N-astepta primavara n-o sa mai rasar.
Sunt visul diminetii ce-a trecut
N-astepta noaptea,
In somn nu m-oi ivi,
Sunt
De tot și toate sunt sătul
Precum pamantul care-l calc
De mine
S-atunci
Cand intr-o zi de toamna
Ma va chema la el
Sama de tot sa dau
Stiu asta bine
Eu ce-am sa-i spun
Ca sunt la fel cum