brindusa birsan

M-am prins Cu amîndoua mîinile de cer Să nu alunec în chemarea ochilor tăi Zadarnic Flacăra minciunii din privirea ta M-a topit precum aștri De un milion de ani pustiul Va mai putea

Între încleștarea palmelor noastre Se cuibărise parcă eternitatea Și mireasma verii Colorată-n flori de flutur Ne-nvăluia îmbrățișarea Emoțiile dansau nebune În valsul pașilor dintâi Aidoma

simțire de muritor... (mărturisire) 15.01.2010 ca un copil încă îmi fac noapte de noapte culcus din stele mă invelesc cu luna iubind culoarea lor a fulgerului a vântului

m-am născut pe o planetă de oameni singuri mama mea a purtat bondiță până’n șapte luni să nu descopere satul că a rămas grea din păcate eu am dat-o de gol așa am aflat că m-am născut într-o

Frumos, târziu și trist …ca toamna doar în tine am aflat ce peste timp și bolta lumii atât am căutat atât am așteptat și dacă nici de data asta n-o să vii acum când a trecut prin mine ca

Þi-am dat o șansă, lume ! mă întreb uneori ce vei face lume fără mine cu atâta mirare de copil vei fi mai vitregită cine îți va consfinți noțiunea construind desăvârșirea și cine va mai fi

Testament pe inima, tresarire... neanotimpul iubirii din miez de cuvânt își scutură tresăririle precum primăvara de măr florile vara cer de cocori stelele noaptea-umbrele

Ca flăcări ... ca flăcări avântate ( în vânt) străbatem drumuri în mână cu făclii aprinse din amurguri iubim fără noima veac de praf și fum cărări străbatem

Inrobirea (timp pentru a visa) Ce mă fac? Au început visele Să-mi ajungă la sfîrșit Și te întreb De ce nu mi-ai spus Că și visele au un timp al