Zadarnic

M-am prins

Cu amîndoua mîinile de cer

Să nu alunec în chemarea ochilor tăi

Zadarnic

Flacăra minciunii din privirea ta

M-a topit precum aștri

De un milion de ani pustiul

Va mai putea sufletul meu oare

Strivit de talpa ce în zadar

Căta să o sărute

Să-ți mai umezească palma

Cu o atingere

Cît un bob de rouă

Făcând

Sa tremure văzduhul

Și colțul stâncii

Murmurând ecoul

Să geamă șuierând

Pe sub povara lui

Și ca în prima zi de primăvară

Din vechiul nou

SÃ-NFLOARE