Brandusa G

intunericul poate fi apăsător,inabușă fiinta umană,o secătuieste de toate resursele vitale,iar imaginile redate de tine indică foarte bine această idee.Dar de ce ne hrănim cu lumină,când doar intunericul redat de somn ne aduce energia de supraviețuire?

Marian,
Mersi pentru sfat,eu sunt incă o incepătoare in ale scrisului,mă pricep poate mai bine la analizarea sau expunerea unor idei.
Sensurile se pierd pe drum,când trăirile sunt mai puternice decat ființa,de aceea si lipsa unei compoziții omogene,poezia se pierde in gânduri contradictorii,uneori fără sens.Si eu sper să mai vorbim.

Dana,
Nu am căutat cuvinte potrivite,totul se rezumă la trăiri prelungite la infinit prin punctele de suspensie.
Eul nu se recunoaște pe sine pentru că nu poate fi decât ceea ce este un simplu om...aspirațiile sale n-au loc în planul uman.Poate să pară pueril,dar visul iți oferă tot universul si mult mai mult,iar viața e doar suferință.

Voi lua in considerare sfaturile tale,sper să mai revii

ideile devin un demon care te cuprinde si nu-ti dau drumul pana nu te eliberezi de ele.esti prins intr-un cerc al propriilor ganduri si nu-ti dai seama ca ele sunt chiar trairile tale la un moment dat.Dar clipa aceasta este prea infima sentimentele nu le mai recunosti,revii parca pe un pamant strain,insondabil pentru fiinta ce cunoaste acum alte trairi.poetul isi creaza un alt univers prin fiecare poezie si chiar idee

creatorul nu are nevoie de cuvinte,el construieste prin puterea imaginatiei lumea,gandurile il propulseaza in univers si acesta eliberandu-se de fiinta slaba,priveste spectacolul vietii umane ce se rezuma doar la moarte: \"Chipul îți pare cunoscut,/Dar e trecut prin coasă\"

E o scindare intre eul traitor si eul visator si in care se oglindeste o realitate mediocra,improprie idelaistului care spera mai mult.E ca o trezire,dar una fortata,caci innecat in fum de tigara el vede dincolo de ceata lumea,dar el nu are loc in ea,se afunda in abisuri de idei descoperind ca fiinta lui se multiplica in alte fiinte