pană de curent în mănăștur

intunericul poate fi apăsător,inabușă fiinta umană,o secătuieste de toate resursele vitale,iar imaginile redate de tine indică foarte bine această idee.Dar de ce ne hrănim cu lumină,când doar intunericul redat de somn ne aduce energia de supraviețuire?

am fost și eu prin mănăștur săptămâna trecută. beznă totală. n-am aprins lumânări. nu mi-a trecut niciun gând apocaliptic prin creier. am așteptat troleul și am mers în centru să mă-ntâlnesc cu un prieten.
blocurile din mănăștur nici poleite cu aur n-ar putea semăna cu niște catedrale. vorba cuiva, textul ăsta n-are nicio legătură cu realitatea.

pentru Brandusa:\"La soare, roata se mărește;
La umbră, numai carnea crește \"
Mersi de comentariu te mai astept.

pentru Olga:da ,de manastur vorbeam. imi pare rau ca esti putin dezamagita de poemul de fata dar ce sa fac am lentile cam groase la ochelari si uite, mi s-a parut ca blocurile din manastur semanau cu niste catedrale . ma gandeam ca mai e pe acolo vreun miop . bad luck
mersi de parere

citisem deja poezia asta atunci cand m-ai invitat, vrand-nevrand, pe textele tale. n-am comentat-o chiar daca mi-a placut, fiindca atunci nu comentam.
n-am sa ma leg de context, chiar daca familia mea se trage in mare parte din cluj si \"imprejurimi\". ma leg doar de poezie, fiindca asta e important, nu-i asa? mi se pare ca intai ai surprins foarte bine realitatea dintr-un punct de vedere unic, apoi te-ai mutat doi pasi intr-o parte si ai privit cu alti ochi tot universul. uneori efectul asta il are alcolul, un numar prea mare de tigari sau un tip mai neobisnuit de tigari. aici totusi n-am simtit nimic din toate astea ci doar o inclinatie naturala spre analiza alternativa.
n-am gasit nimic care sa ma scoata din ritm pe tot parcursul poeziei, am remarcat-o insa (si daca iti mai aduci aminte comentariul tau la mine o sa intelegi de ce) pe \"mama ma-sii\" din ultimul vers. iar in privinta asta nu pot decat sa spun ca daca te-ai impiedicat intr-o poezie de-a mea de un detaliu pe care il regasesc imediat intr-o poezie de-a ta (ce-i drept la sfarsit) eu sunt mai castigat. n-am inca suficiente poezii scrise ca sa pot fi inteles ca stil, insa ca si cititor, n-ai voie sa te impiedici de un cuvant sau o expresie.
doar parerea mea