Bot Eugen Iulian

felicitări pentru grupajul de imagini combinate cu versuri. Mi-au plăcut mult. O singură obiecție aș avea, în versurile care însoțesc penultima fotografie, ai o scăpare: un buddha scris cu un singur d(corect este cu doi).

O seară bună,
Eugen.

Alex, textul scris la prima mână era cam de două ori mai lung. Am renunțat la câteva lucruri care mi se păreau în plus. Atât paranteza, cât și conținutul ei, își au rolul său bine stabilit în context. La prima vedere par sărituri, dar, absolut toate 5 părți ale cuvintelor alb-negre au legătură unele cu altele.
Însă, mă bucur că ai citit și ai lăsat un semn de lectură.

Toate cele bune,
Eugen.

aunt -sunt

Discursul pe alocuri frizează ridicolul(spre exemplu, în versul acesta „și m-a cuprins o duioșie și-mi venea s-o mângâi pe păr
deși era cam nespălat”, în care autorul relatează despre un el și o ea în același timp-o fi vreun androgin, cine știe?) Apoi vin apucăturile compulsiv-obsesive. ale cui? nu se prea știe. Mai sunt și diacritice-lipsă. Și vine papagalul unui prieten într-un târziu să pună capac peste ciorba poematică, dar nu înainte de a se sacrifica întru facerea ei(pentru că, între timp murise, sărmanul),care, din păcate conține multă apă de ploaie. Expresii de genul „dar încolo cu astea” sau „sî nu mai am măcar o dată apucături...” aunt lipsite de expresivitate și nu transmit nimic. Una peste alta, mi se pare un text slab.
Doar o părere,
Eugen.

sensibil pe care mi-a făcut plăcere să-l citesc. Simplitate în discurs, claritate și profunzime. Nu știu dacă ar mai fi ceva de adăugat.

Un cititor,
Eugen.

methne omenești - metehne omenești.

Domnule Ioan Mircea Popovici, mulțumesc pentru exemplificare și învățăminte. De la oamenii înțelepți ai ce învăța tot timpul. Dar, uneori lucrurile trebuie spuse așa cum sunt, cu multă directețe. Nu mă ascund după deget. Ați intuit bine în ce direcție se îndrepta textul. În varianta inițială textul era mai lung, unde rolurile spre final se inversau, iar titlul inițial era „Femeia și lumea.” Însă, m-am oprit la timp și am renunțat la ultimele 2 strofe. Și zic că e mai bine așa.
Cât despre instinctul matern - numai de bine. Însă, el nu servește drept scuză pentru alte methne omenești. Nu stau să le enumăr aici.

Mulțumesc încă o dată pentru vizită
Toate cele bune,
Eugen.

Dane, verbul acela își are rostul acolo. Mail-ul nu avea cum să scape(din lesă) aici, pe agonia, nici măcar din greșeală.

Toate cele bune,
Eugen.

mulțumesc pentru vizită și cuvinte.
Eugen.

un text care transmite... în linii generale mi-a plăcut; aș renunța la „cățărătoare” pentru ritm, pentru explicativ, pentru neoplasm...

citit cu interes,
Eugen

Un text cu mult mai aerisit față cu ultimele postate de tine. Primele 2 versuri pe lângă faptul că mi se par în plus, sunt și banale. Se poate începe textul direct cu : „aceasta nu e o scrisoare...”
În schimb mi-a plăcut finalul și partea de mijloc a textului; în str.2, aș renunța la al doilea gerunziu, iar în penultima la expresia „rănit în piept” - mi se pare ceva mai stângace și în plus în cadrul strofei.
Cu bine,
Un cititor
Eugen.

Foarte bun text. Am rezonat pe deplin cu spusele de aici. Îmi place atât ideea, cât și felul(naiv?oare?) cum o abordezi. Mă refer la simplitatea discursului.
Neajunsuri ar fi... Spre exemplu repetițiile care abundă în special în primele strofe. Oricum, l-aș fi văzut ceva mai condensat și mai puțin „lălăit” ...

Citit cu plăcere,
Eugen.

Anni, mulțumesc de vizită și pentru cuvinte,dar zău, să mă-mpuști dacă am înțeles ceva din ceea ai zis mai sus. Oricum, sper să fie numa` de bine.

Toate cele bune,
Eugen.

„cu un fir cu plumb” - sună ca dracu, asta ca să fiu în ton cu textul. în ultimul v. din I str., de ce nu omule, în loc de om?

O zi bună,
Eugen.

și pe măsură în ce-o fac - și pe măsură ce-o fac, scuze greșeala
de vine e numai berea neagră pe-alocuri asezonată cu piper și umor negru.

Așa se-ntâmplă când ești răcit.

Eugen.

și pe măsura în ce-o fac, ficatul meu devine din ce în ce mai ecogen în raport cu textura cortexului renal drept al oamenilor care consumă numai bere „ultimul răcnet”, să zicem Stela Artois...

Mulțam de trecere și pentru cuvinte.

Weekend însorit în continuare,
Eugen.

Paul, mulțumesc pentru citire și semn. Desigur, se pot spune multe despre anumite cartiere sau blocuri construite pe vremea răposatului(cartierele vechi ale metropolei și cele mărginașe), precum și despre locuitorii săi, care au căpătat în timp, fără să vrea, un fel de năravuri sau apucături care, la un moment dat, îi deconspiră... Dar, ceea ce ți-a scăpat pesemne în timpul lecturii, este elementul social, care, în contextul dat, mi se pare mult mai important/pregnant decât cel politic(mult mai efemer). Dar iarăși, e o discuție lungă aici... Cât despre minus(urile) acestui text, îți dau dreptate... E un text perfectibil. Dar, nici nu s-a dorit a fi altfel. Am încercat să redau în cuvinte doar o stare de lucruri. Pe de altă parte, ce ne-am face fără un dram de cinism și (auto)ironie...

O zi bună să ai,
Eugen.

Liviu, nu sunt impacientat. Oricum, cine este Emil B.?, că nu prea am înțeles din comentariul tău despre cine e vorba?

Liviu, în primul rând textul este încadrat la personale. Deci, nu este un poem. Ci mai degrabă un AntiPoem. Așa cum am mai spus pe un alt site, s-a vrut a fi un fel de pamflet, îdreptat împotriva celor care promovează texte submediocre, înțesate cu obscenități, precum și împotriva celor care le scriu. Nu e vorba de autori, care, uzează de ele ocazional, din când în când, ci de cei care fac uz la modul programatic(tot timpul) de vulgarități, ca să iasă în evidență, să șocheze. Puteam, de exemplu, la fel de bine să-l încadrez la Proză, așa cum am făcut-o acolo unde nu există secțiune de Personale. Pe de altă parte, nu cred că ai procedat corect, ștergând acel text al tău. Ai avut și feedback pozitiv la el. A fost vorba strict numai de părerea mea personală în legătură cu... Oricum, știi și tu foarte bine, că ai texte mult mai bune decât cel pe care l-ai șters, iar eu n-am ezitat nici o clipă să-ți spun acest lucru, atunci când a fost cazul.


P.S. În comul cu pricina de sub textul tău(PlB), mă refeream la „familia(mare) a poeților”, nu la altceva...

Petruț, mulțumesc de vizită. Mă așteptam, totuși, să vii și cu ceva critică constructivă, nu numai cu laude serbede. Știu prea bine că e un text perfectibil.


O duminică frumoasă îți doresc,
Eugen.