BOGDEA CONSTANTIN FLORIN

privesc adesea răsăritul și mi se pare din ce în ce mai frumos, se înmoaie-n mine gânditul și aud un cântec duios e cântecul mireselor tandre, ce-și unduie dulcele glas, în noaptea festinului

au plecat ca să se știe c-au furat cu indecență și-ntr-o așa bălăcărie nu suportau concurență

afară vântul bate-n geam în casă încă-i rece ce atmosferă de infern încearcă să se-nchege eu stau în pat și tot aștept pe cineva să treacă din când în când fioruri reci mi-se preling pe

peremiștii se gândiră partidului s-aduc-o divă dar cred săracii c-o storciră ca usturoiul intr-o pivă -și de ce? -pentru că... după așa o doamnă faină ZÃVOR la ANU-n ușă-au pus ca să nu

s-au gândit că e mai bine în iarna asta să murim căci de intrăm cu toți în UE suntem pre mulți când dârdâim