Poezie
Deznădejdea
2 min lectură·
Mediu
am fost prea singur atunci
când glasurile voastre cântau în cor
un cântec rostit între munci
un imn al patimilor
mi-a fost frică să stric
plăcerea de a fi între voi
mă simțeam neutil și mic
abia scos din mâl și noroi
am încercat atunci un tertip
și-am scos un sunet domol
ma-ți privit pe moment ca pe-un vip
născut din neant și din gol
mi s-a părut un moment c-am venit
într-o lume de vis și de dor
dar am fost aruncat și lovit
despuiat și lăsat ca să mor
voi lume nedreaptă și rea
priviți înainte și-atât
nu vreți să știți dacă vrea
un suflet de om amărât
să cânte cu voi lume rea
un cântec știut de demult
cântat într-o vreme cam grea
de oameni veniți din ocult
și-atunci mă priviți cu dispreț
ca pe o ființă născută nedrept
un om ce la minte-i glumeț
și-i fără de inimă-n piept
aș vrea să vă zic doar atât
m-am născut printre voi ca să cânt
un cântec frumos sau urât
cântat din suflet și gând
și cântecul meu e de dor
ce poate vreodată va fi
luat ca exemplu de-amor
de-un suflet ce nu va muri
am fost prea singur atunci
când glasurile voastre cântau în cor
un cântec rostit între munci
un imn al patimilor
012.876
0
AP