Poezie
Ruptură
1 min lectură·
Mediu
Din clipă în clipă
te străbat momente de ruptură,
iar în fața acestei generații
nu mai găsești înțelesuri.
Nu pricepi
cum se petrece învățarea la ei,
cum se risipește totul în vorbe,
până când, în final,
ajungi să simți
cum ți se taie respirația.
E o neputință care doare,
pe care încerci s‑o preschimbi,
să n‑o mai simți în piele,
în albul ochilor de mătase.
Pe sub hainele lor albe
curg vorbe fără margini,
despre orice și oricine,
dar niciodată despre carte.
Le atragi atenția —
dar totul se risipește în vânt.
Trec pe lângă tine cu zarvă,
ca apa învolburată
Jigniri pătrunzătoare,
tăieturi nebănuite
ascunse sub zâmbete‑n glumă,
ca niște umbre ce se lipesc de piele
și înfloresc în răni ce dor.
Dincolo de ele,
în adâncul tău,
se deschide încet
o rană în suflet,
fragilă ca o fisură în lumină,
gata să doară la cea mai mică atingere.
0271
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana-Gabriela Bogde. “Ruptură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogde-roxana/poezie/14201269/rupturaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPEPemilian valeriu pal✓Există ritm și capacitatea de a-l susține din punct de vedere tehnic. Însă, din punctul meu de vedere, incoerența ideatică face ca mesajul să fie aproape indescifrabil pentru cititor. Personal, cred că ar trebui un plus de luciditate și ordine în imagini pentru ca ele să transmită mai mult.
0
RBMulțumesc pentru feedback. În acest text am urmărit tocmai o ruptură de coerență, ca parte a stării pe care o exprim.
0