Din clipă în clipă
te străbat momente de ruptură,
iar în fața acestei generații
nu mai găsești înțelesuri.
Nu pricepi
cum se petrece învățarea la ei,
cum se risipește totul în vorbe,
până când, în
Te marchează o atitudine.
Privești cu ochii și nu zici nimic,
nu poți face nimic.
Încerci să îndrepți,
să nu dai cu ciocanul mai adânc în cui,
ca să nu creezi o rană.
Când scoți cuiul,
rana devine
M-a durut un cuvânt asurzitor,
fără sens, fără leac,
căzut din cer ca un bolovan ud
fix în locul unde stăteam —
în loc de scânteie de viață, au fost săgeți aruncate
în carne,
în echilibru,
în
Pe chipul blând al lui tataie cel bun,
Se citea răbdarea, ca un dar divin.
Cel înțelept, cu privirea senină,
Ne-a lăsat iubirea ca lege deplină.
Trecerea în altă dimensiune,
Nu e sfârșit,
RB