Poezii

Din clipă în clipă te străbat momente de ruptură, iar în fața acestei generații nu mai găsești înțelesuri. Nu pricepi cum se petrece învățarea la ei, cum se risipește totul în vorbe, până când, în

RBRoxana-Gabriela Bogde

0

2

Te marchează o atitudine. Privești cu ochii și nu zici nimic, nu poți face nimic. Încerci să îndrepți, să nu dai cu ciocanul mai adânc în cui, ca să nu creezi o rană. Când scoți cuiul, rana devine

RBRoxana-Gabriela Bogde

0

0

M-a durut un cuvânt asurzitor, fără sens, fără leac, căzut din cer ca un bolovan ud fix în locul unde stăteam — în loc de scânteie de viață, au fost săgeți aruncate în carne, în echilibru, în

RBRoxana-Gabriela Bogde

0

2

Pe chipul blând al lui tataie cel bun, Se citea răbdarea, ca un dar divin. Cel înțelept, cu privirea senină, Ne-a lăsat iubirea ca lege deplină. Trecerea în altă dimensiune, Nu e sfârșit,

RBRoxana-Gabriela Bogde

0

0