Bogdan Toboșaru

București ’26 Oraș cu bezmetice fantome, Doarme în praf și betoane, Pe străzi cad frunzele de nuc Și coji și castane. La geamuri, lumini se aprind Ca vechi felinare, Pe bancă visează un

Frunze de Ginkgo Galben în mâinile tale, verde în mâinile mele — doi fluturi cu patru petale. Prima culoare: Dulcele amar în galbena gutuie. — Pe cerul meu, fundal de teatru! Tu ești actriță și

Capriciile unei despărțiri de vară Îmi simți fierul bătut în copită, sau prezența năvălind nebunește? Îmi simți durerea crescând orbește, sau suflul plămânilor Carpați, ca un strigăt și ecou de

În singurătate Nu mă crezi pentru că nu te-am crezut... Mă poți tortura pentru asta... așa este? Pentru că n-am știut să te iubesc decât în epoca mea primitivă. Pleci și revii, tu, o maree. Eu,

Distopie Încărcarea solară a inimii și reproducerea devin aproape imposibile. Dragostea între două sisteme. Restabilire prin decretul galactic, an stelar 7000. Apocalipsa dupa Ioan Bionic: Bărbat

PASĂRE FEMEIE Femeie mai călătorită ca ea n-am văzut. O fi născută din păsări migratoare? Sau mijlocul ei nu-și găsește loc fertil pentru a răsări? Orice ar fi... În căutarea pământului

Mică prințesă Cu ochi albaștri din senin Și păr gălbui, gutuie coaptă, Te port în suflet Și destin. Cât mai râdeam, mai ții tu minte? Și ne scăldam în toamnă. Rămâi cu amintirea noastră Când

Numărătoare inversă Nu mai este nevoie să argumentez. Interogat, răspund repetat: Plutim în cădere. Urmând acest paradox: Trăim ca să murim, și murim ca să trăim.

Ce nebunie pierdută. Mi-a rămas doar un pitic pe creier, stabil emoțional. Uriașul pitic instabil s-a destabilizat și a căzut pe stradă, așa cum era... decăzut din fire, când fugeam de tine

Incantație Iubiți repetat, iubiți lucid prezent, trecut și viitor. Iubiți greșeala și păcatul Iubiți femeia albă și cea neagră apusa, răsărită. Iubiți-vă voi intravenos în fân uscat pe praf de

Testament Atunci când ochii mei Se vor închide fără lacrimi Și piept deschide suflet cu un ultim articol nehotărât – oftat nepronunțat, Pentru a mai pribegi printre muritori o vreme, poate

Dor, ca un zburător Mi-e dor de tine, farmec de zeiță, Dor de tine mi-este, tare dor, Chiar dacă, fatalmente, totu-i trecător și clipele ard, arar triumfale. Curge dialectic miticul izvor Prin zări

Următorul anotimp Ne-au trecut fiorii prin tulpină, Toamna stă să vină. Ne așteptăm ca păsări migratoare, Plecate în grupuri, Călătoare În țări cu nostalgie solară. În noapte senină, cu

UN FIR ROȘU M-am dezamorsat. Sunt inactiv. Nu mai cred în iubire explozivă. Sunt doar amestec pirotehnic. Cert. Dada. Cine mă amorsează probabil va fi dezamăgită. Explozia de fluturi din piept va fi

Condiment femeie Crescută în verde crud, frunză-copilă, autentic miros ce-mi zguduie limbajul. Femeie-peliculă, în rola unui Mitchell BNC, 35 mm, matură și îmbătrânită în cumul de za’atar.

Gāndurile tale Este diavolul încarnat în tine? Ce-mi faci în nopți? De ce mai ieși din mare când am îndiguit malul? Ce paravan al mănăstirii până la lună să mai zoresc… bărbat puternic! Ce munte să

POEZIE CU DOUĂ TITLURI Doi fluturi duși de-o adiere, spiralând. Un cerb mirosind codița căprioarei. Un nufăr desprins, rotindu-se în spirală. Cerul oglindit în apa cristalină. URBAN Un pian