bogdan Sevra

esentializarea discursului, de altfel bine simetrizat, ma duce cu gandul la efmeritatea carnalului, la erosul, si el nimic mai mult decat o \"goana dupa vant\".

unduirea din primul vers imi spune de existenta ispitei, de vointa din care s-au nascut toate, iar mistuirea ultimului vers sugereaza entropia, finalitatea dramatica a iluzoriei vitalitati.

un poem care mi-a placut pana peste poate!

\"lumea devine vis, iar visul devine lume\". o, desertaciune imbracata in haine de sarbatoare, in purpura si aur. inima mea, pana cand?

ne-am fost iubit
ne-am fost osandit

ei, de data aceasta si mie mi se pare fortat intertextul. de ce? prin simplul fapt ca discrepanta intre cele doua semnificate luate in calcul este prea mare.

...sau \"piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii\". bag de seama o evolutie de la textul anterior in ceea ce priveste dimensiunea biblica. de dorit ar fi sa nu ramana doar o \"inspiratie mitologica\"

iti par tie versurile acelea a spune altceva?

am citit aici un poem romantic, ce prin intertextualitatea(?!!-sau inter-auctorialitatea lui) devine unul accesibil si placut contemporaneitatii. aerul jucaus al versurilor releva erosul, iar paternitatea lunii releva thanatosul.

in concluzie: o tema veche de cand lumea exprimata inedit!

\"Unde-s sirurile clare din viata-mi sa le spun ?
Ah ! organele-s sfaramate si maestrul e nebun !\"

citesc acest poem si regasesc un ritm placut, care parca sugereaza o absorbtie generala a elementelor de catre eul poetic. o stare maternala se dezvaluie intr-un lirism deosebit de sensibil.

ceea ce m-a deranjat putin sunt caracterele ingrosate. cred ca o poezie nu are nevoie de nuantari vizuale pentru anumite parti.

p.s.(pt. ics_files): cine zice ca ermetismul care creeaza \"o stare\" se numeste simbolism?

acest text are felurite trimiteri, hai sa le spunem mistico-literare, aduce in vedere \"ispravi\" contemporane prin referirea la acel \"hippiot\", care devine un punct de start pentru structura viitoare. desfasurarea se adanceste, ideologic vorbind, la mistica hindusa(trecere perfect valabila), ce predomina ca statut cantitativ si poate chiar calitativ in aceste strofe, desi apar si trimiteri biblice.

imi vine sa spun ca versurile de fata sunt un exemplu de postmodernism primar din pricina caracterului \"vadit\" teosofic al textului(asta daca ar fi sa ne raportam la istoria religiilor).

ultima strofa, care probabil s-a vrut decisiva si iluminatoare, mi s-a parut a fi o \"ridicare cu trupul la cer\", in sensul ca amesteca erotismul cu sfintenia intr-un mod \"sfant\", iar despre aceasta \"fapta comisa de autor\" am oarecare retineri ca ar atinge poezia, dar, la urma urmei, asta ramane o chestiune de gust.

remarc potenta acestei scriituri in a pastela si chiar in a inova unele instrumente poetice. se simte vag in imagistica o influenta stanesciana, insa este foarte bine camuflata si chiar transfigurata, as spune.
scheletul poemului focalizeaza un moment carnal, probabil mizand pe un oarecare suspans erotic. finalul, desi are forta exprimarii dinamismului, nu uimeste(prin uimire inteleg revoltarea, electrocutarea spiritului), dar isi pastreaza aceasi simplitate in acord cu restul structurii.

astept alte texte din partea ta!

totul se petrece intr-un atopos, care este si numit: \"nu stiu unde\". influente psaltice se intercaleaza cu cu acel stil de poetizare \"fluidist\", in care totul isi are o dinamica proprie, un sens propriu al inaltarii, al devenirii, care devenire ni se releva prin exterioritatea fiintei, demers inselator de altfel, deoarece totul se petrece numai si numai in interior.

Transpare o forta discreta in aceste versuri. Un strigat de psalm camuflat oarecum. Mi-a placut, desi poate sunt umbrit de convingerea ca Psalmii lui David raman inegalabile scriituri ale acestei lumi, astfel incat demersul tau mi se pare periculos, dar valoros!

Poate binevoiesti sa ne stim si dupa nume, nu de alta dar sa stiu si eu pe cel cu care ma \"lupt\". Corect era sa pui macar textul la parodie!

Te astept.

Ihi, un text care incita interesul, ultima strofa deosebit de buna, dar mi se pare ca poezia se rezuma doar la asta, in rest titlul nu are nici o legatura cu restul textului. Mi se pare mai mult un text despre neputinta poetizarii(chiar si pe subiectul abordat de tine)! Oricum, salutara ideea si gestul!

Parerea mea e ca textul are o alura de ars poetica, desigur, se incalceste mult in oarescare stangacii si elemente de prozodie cam ieftine, dar scriitura promite.

Mdea, un poem lucrat dupa tipicul sablon \"iubito\". Versurile abunda in trimiteri mitologice simpliste. Rimele de o facilitate \"impresionanta\" : \"gat/strang, intind/cuprind, Afroditei/ Ariadnei\". Pe scurt, un text din care ies asa cum am intrat, mai rau inca, nici macar delectat cu vreo parada lingvistica. Oricum, te astept si cu alte texte!!

un poem cu iz decadentist, fara fragmentari, sensul se mentine pe o linie de plutire, iar elementele de prozodie sunt foarte bine folosite, desi, mai apar unele clisee de rima(probabil de dragul semnificatiei). la o prima lectura, un poem placut.

cred ca poemul acesta are o oarecare perspectiva, sau cel putin ar putea avea daca mai daltuiesti putin. am bagat de seama o expresie tare bizara: \"potrivindu-l cuvinte\". vezi tu, poate da, poate nu!

in ceea ce priveste metrica vad ca te descurci, nu am gasit scapari mari care sa deranjeze structura textului. dar omule, crezi tu sincer ca mai putem canta dealurile asa cum o faceam acum aproape o suta de ani; sau mai bine zis: mai vrea cineva sa citeasca acest mod de poetizare? te mai gandesti!

textul tau imi aminteste de un lamento telenovelistic. ai grija omule cu sensurile astea existentiale ca s-ar putea sa te devore.