Bogdan Patrulesei

Una peste alta, am aflat că sunt gravid. Ela era la fel de uluită ca și mine. Desigur ne doream un copil, dar nu ne gândeam că acesta va veni pe lume într-un mod atât de neașteptat. Medicul a mai

limba ta roză și mică dinții tăi albi, perfecți, nările tale, un pic ridicate, pielea obrazului, caisă coaptă pleoapele,... fluturi timizi ce strâng între aripi două smaralde

Așa a fost atunci… Am plecat împreună spre Iasi, unde trebuia să te înscrii la facultate. Drumul a fost lung, înfierbântat de soarele care lovea nemilos vagonul personalului mult prea leneș.

Resemnat… Resemnat, Stau pe blocul de marmura al gândurilor mele. Lacrimile se preling. Sunt reci. Ochii mei sunt reci. Inima mea e rece. Privesc spre cerul zdrențuit de păsări. Soarele

Bă, sunt bărbat! Mi-am luat cizme noi Cizme bărbătești. Lucioase, cu talpa grea. Te-am poftit să-ți deschizi gradina Grădina ta cu margarete. La care soarele râdea În fiecare dimineață

Te urmăm cu ochii închiși, ca pe ultima speranță. Te urmăm de sete, te urmăm de foame. Poate mai înmulțești încă o dată pâinile alea, să ne săturăm. Te mâncăm cu ochii închiși, cu gura

Nu îmi plac schimbările neașteptate. Rutina atât de plictisitoare pentru unii este pentru mine un mod de viață. Am nevoie să gândesc în prealabil orice modificare, să o vizualizez în minte de sute de

În tot clocotul acesta de gânduri din mine, mai aveam totuși o ultimă fărâmă de speranță. Stăteam cu ochii ațintiți spre ușă închipuindu-mi că Ilona era dincolo și ezita să intre. Însă dincolo nu era

Servesc Patria! Stau cu mâinile-nghețate pe pușca ce mi-au dat-o. Trebuie să-mi apăr patria. Și mi-e frig de mor aici pe câmpul ăsta pustiu și infinit. Oare asta o fi patria? Vântul suflă

Nu avea mult de mers. Clădirea în care își avea atelierul era o casă naționalizată, înaltă, ce mai păstra un aer de somptuozitate în ciuda timpului care o coșcovise pe alocuri, lăsând să se vadă din

Într-o dimineață de iunie, Gheorghiță se trezi, se spălă pe ochi și, fără să știe că începând cu acea zi, viața lui va face o cotitură bruscă, porni spre școală cu pași târșiți. Se simțea de parcă

Gheorghiță era un băiat simplu. Privea mirat, cu neîncredere, pe oricine i se adresa. Apoi își pleca privirea în pământ. Era scund, chiar destul de scund față de cei de vârsta lui. Asta era

Zguduit de această întâmplare, Gheorghiță păși brusc în adolescență. Simțea în el o liniște rece și încremenită ca înaintea furtunii. Mintea lui făcea acum conexiuni între fapte și oameni, înțelegea

PRIN TÂRG Lucruri vechi cumpărăm!… Lucruri vechi Cumpărăm!… Ciubote, paltoane Străchini, tingirii, Capace, Cazane și linguri de lemn, Lucruri vechi cumpărăm, Lucruri vechi! Iluzii

TAXIUL DE LA TELEFONUL ROȘU Am comandat un taxi La telefonul roșu De ieri sau chiar de-alaltăieri, Stă geamantanul greu lângă ușă, Aștept de mult, Vreo câțiva ani, Stând îmbrăcat, Pe un

CASA MEMORIALÃ De după crucea mormântului meu Îmi văd ușa casei: La intrare, o masă, o doamnă fardată prost, Și grasă, Ce vinde bilete (In propria-mi casă?!) Alunec tăcut în umbra

(lab rat) ronțăind bomboane-n gară cad adeseori și meri. gura mea, din astă seară, poți să taci sau poți să zbieri! gardu-i de măceș albastru soarele se scaldă-n pomi șubredă e schela

Râul care merge înainte… 1. Stătea pe malul canalului sub niște sălcii plângătoare, cu bățul la capătul căruia era legat un fir cu un cârlig, stătea cu acesta în apa puturoasă. Nu spera că

Așa a fost atunci… Am plecat împreună spre Iasi, unde trebuia să te înscrii la facultate. Drumul a fost lung, înfierbântat de soarele care lovea nemilos vagonul personalului mult prea leneș.

Am decis că azi trebuie să mor. Încă nu m-am hotărât cum, dar până la sfârșitul zilei, voi muri. Mă veți vedea la știrile de la ora cinci, șase, la Otv, peste tot. Am hotărât să mor în semn de

Îmi înșir pașii încet, monoton, pe malul mării care mă privește pe furiș, cu ochii vineți de frig, și cu fiecare pas îmi vin în minte scene din călătoria mea spre dureroasele adevăruri pe care le-am

Urcă agale pe scenă, în aplauzele publicului și, cu mâna tremurândă primi trofeul atât de mult râvnit. Îl privi cu mândrie și satisfacție: „Premiul pentru întreaga activitate artistică.” Adamescu îl

Martie se apropia de sfârșit. Soarele începuse să se arate din ce în ce mai des. Dealurile și munții înverziseră timid iar pe crengile copacilor mugurii umflați începuseră să se crape. Am hotărât cu