Isola
Mă sprijin în coada lopeții și îmi șterg sudoarea cu mâneca salopetei. Scuip praful din gură... Pietrișul de sub picioare e fierbinte și îi simt dogoarea prin tălpile de gumă a tenișilor. Un
Piticul
Gavril își sărută pe frunte soția încă adormită. Cu gesturi precise își încheie butonii și coborî la bucătărie să-și pregătească o cafea nu prea tare, cu un pic de lapte. Pe la ora 10 avea o
Puntea
Ar fi incitant pentru cititor dacă aș spune că rândurile următoare s-au născut în urma unui vis în care o voce mi-a spus: „Trezește-te! Scrie!” Firesc, aș fi întrebat: „Ce să scriu?” „Despre
Gravidul
Una peste alta, am aflat că sunt gravid. Ela era la fel de uluită ca și mine. Desigur ne doream un copil, dar nu ne gândeam că acesta va veni pe lume într-un mod atât de neașteptat. Medicul a mai
Gravidul
„Întrerupem programul obișnuit pentru o știre de ultimă oră: Un bărbat, în vârstă de 33 de ani, a dat peste cap comunitatea medicală internațională. În urma unui control medical de rutină, a ieșit la
Nisip V
Martie se apropia de sfârșit. Soarele începuse să se arate din ce în ce mai des. Dealurile și munții înverziseră timid iar pe crengile copacilor mugurii umflați începuseră să se crape. Am hotărât cu
Nisip IV
O priveam prin ușa bucătăriei cum pregătește ceaiul, meticuloasă și totuși parcă agitată. „Ce e, Olive?” „Nimic, doar că m-ai speriat…” Mă privi lung. Observai că are lacrimi în ochi. „Vino aici!” O
Nisip III
Întors acasă, aproape că am uitat evenimentele din ultimele zile. Mai simțeam în nări doar parfumul acela subtil de iasomie. Aici nimic nu s-a schimbat: același gang întunecos, mirosind a mucegai și
Nisip II
Nu îmi plac schimbările neașteptate. Rutina atât de plictisitoare pentru unii este pentru mine un mod de viață. Am nevoie să gândesc în prealabil orice modificare, să o vizualizez în minte de sute de
Nisip I
Îmi înșir pașii încet, monoton, pe malul mării care mă privește pe furiș, cu ochii vineți de frig, și cu fiecare pas îmi vin în minte scene din călătoria mea spre dureroasele adevăruri pe care le-am
Cârtițele 2
*** „Iar stai cu nasul în cărți în loc să faci și tu ceva folositor în casa asta! M-am săturat!... Numai eu muncesc. Te doare-n cot de toate. Nu ești în stare să schimbi un bec! Știi că ușa de la
Cârtițele 1
În după-amiaza aceea răscoaptă de vară, m-am refugiat pe terasa pustie a unei cârciumi din centru, sub o umbrelă galbenă cu reclame. La umbră, era aproape tot atât de cald, dar măcar nu-mi intra
Sculptorul II
Nu avea mult de mers. Clădirea în care își avea atelierul era o casă naționalizată, înaltă, ce mai păstra un aer de somptuozitate în ciuda timpului care o coșcovise pe alocuri, lăsând să se vadă din
Sculptorul I
Urcă agale pe scenă, în aplauzele publicului și, cu mâna tremurândă primi trofeul atât de mult râvnit. Îl privi cu mândrie și satisfacție: „Premiul pentru întreaga activitate artistică.” Adamescu îl
Gheorghiță IV
Zguduit de această întâmplare, Gheorghiță păși brusc în adolescență. Simțea în el o liniște rece și încremenită ca înaintea furtunii. Mintea lui făcea acum conexiuni între fapte și oameni, înțelegea
Gheorghiță III
Săptămânile trecuseră repede, fluide, înmuiate de canicula din ce în ce mai puternică. În aceste zile de vacanță, Gheorghiță, nu prea știa cu ce să își umple timpul. Se trezea dimineață la ora la
Gheorghiță II
Într-o dimineață de iunie, Gheorghiță se trezi, se spălă pe ochi și, fără să știe că începând cu acea zi, viața lui va face o cotitură bruscă, porni spre școală cu pași târșiți. Se simțea de parcă
Gheorghiță I
Gheorghiță era un băiat simplu. Privea mirat, cu neîncredere, pe oricine i se adresa. Apoi își pleca privirea în pământ. Era scund, chiar destul de scund față de cei de vârsta lui. Asta era
Analiza finala II
În tot clocotul acesta de gânduri din mine, mai aveam totuși o ultimă fărâmă de speranță. Stăteam cu ochii ațintiți spre ușă închipuindu-mi că Ilona era dincolo și ezita să intre. Însă dincolo nu era
Scrisoare deschisă
Am decis că azi trebuie să mor. Încă nu m-am hotărât cum, dar până la sfârșitul zilei, voi muri. Mă veți vedea la știrile de la ora cinci, șase, la Otv, peste tot. Am hotărât să mor în semn de
Portocale
Stau la coadă la portocale. Am o pungă de un leu, albastră. Goală. În fața mea rândul se umflă și se dezumflă ca un balon. Femei guralive cu batic legat sub bărbie și ochelari, strigă vânzătoarei „
Analiza finala I
De curând m-au anunțat că nu mai am mult. Mi-au spus-o așa, sec, de parcă întrebasem cât e ceasul. Am intrat într-o stare anestezică. Eram ca o bucată de lemn. Nu simțeam nimic, nu gândeam nimic, nu
Patruzeci de zile
Zilele trec egale, măsurate precis de ceasul din turnul de deasupra porții principale. Orele se scurg una câte una, în liniște, fiecare cu scopul ei precis: rugăciunea de dimineață, liturghia,
Strada
Strada I Strada s-a umplut instantaneu de trecători grăbiți. E un zgomot infernal făcut de miile de picioare care tropotesc pe asfaltul încins. Mihai mergea si el grăbit, nu că ar fi avut
Râul care merge înainte
Râul care merge înainte… 1. Stătea pe malul canalului sub niște sălcii plângătoare, cu bățul la capătul căruia era legat un fir cu un cârlig, stătea cu acesta în apa puturoasă. Nu spera că
Asa a fost atunci...
Așa a fost atunci… Am plecat împreună spre Iasi, unde trebuia să te înscrii la facultate. Drumul a fost lung, înfierbântat de soarele care lovea nemilos vagonul personalului mult prea leneș.
Asa a fost atunci
Așa a fost atunci… Am plecat împreună spre Iasi, unde trebuia să te înscrii la facultate. Drumul a fost lung, înfierbântat de soarele care lovea nemilos vagonul personalului mult prea leneș.
