Bogdan Patrulesei

Întors acasă, aproape că am uitat evenimentele din ultimele zile. Mai simțeam în nări doar parfumul acela subtil de iasomie. Aici nimic nu s-a schimbat: același gang întunecos, mirosind a mucegai și

Sunt paznic: Stau la poarta Casei de Nebuni. Și viața mi se-mparte-n două: O jumătate-aici, La poartă, Cu chipiul ros de-atâta „Să trăiți!”, Iar cealaltă, Acasă: Maiou,

O priveam prin ușa bucătăriei cum pregătește ceaiul, meticuloasă și totuși parcă agitată. „Ce e, Olive?” „Nimic, doar că m-ai speriat…” Mă privi lung. Observai că are lacrimi în ochi. „Vino aici!” O

De curând m-au anunțat că nu mai am mult. Mi-au spus-o așa, sec, de parcă întrebasem cât e ceasul. Am intrat într-o stare anestezică. Eram ca o bucată de lemn. Nu simțeam nimic, nu gândeam nimic, nu

Zilele trec egale, măsurate precis de ceasul din turnul de deasupra porții principale. Orele se scurg una câte una, în liniște, fiecare cu scopul ei precis: rugăciunea de dimineață, liturghia,

În după-amiaza aceea răscoaptă de vară, m-am refugiat pe terasa pustie a unei cârciumi din centru, sub o umbrelă galbenă cu reclame. La umbră, era aproape tot atât de cald, dar măcar nu-mi intra

Săptămânile trecuseră repede, fluide, înmuiate de canicula din ce în ce mai puternică. În aceste zile de vacanță, Gheorghiță, nu prea știa cu ce să își umple timpul. Se trezea dimineață la ora la

PIERDUT (fragment) Cărarea ardea îi ardea taălpile desculțe și crăpate de uscăciune. Mergea gâfâind. Din timp în timp își ștergea cu mâneca sudoarea tulbure și sărată care se prelingea pe obraji.

Strada I Strada s-a umplut instantaneu de trecători grăbiți. E un zgomot infernal făcut de miile de picioare care tropotesc pe asfaltul încins. Mihai mergea si el grăbit, nu că ar fi avut

Mă sprijin în coada lopeții și îmi șterg sudoarea cu mâneca salopetei. Scuip praful din gură... Pietrișul de sub picioare e fierbinte și îi simt dogoarea prin tălpile de gumă a tenișilor. Un

Clopot sună cu jale, sună cu dor... simt cum stejarii se-ndoaie și mor. eu curg la vale-ntre două stânci tu stai pe-o creangă și plângi... și iar plângi. cerul băltește și norii se

Gavril își sărută pe frunte soția încă adormită. Cu gesturi precise își încheie butonii și coborî la bucătărie să-și pregătească o cafea nu prea tare, cu un pic de lapte. Pe la ora 10 avea o

Ar fi incitant pentru cititor dacă aș spune că rândurile următoare s-au născut în urma unui vis în care o voce mi-a spus: „Trezește-te! Scrie!” Firesc, aș fi întrebat: „Ce să scriu?” „Despre

„Întrerupem programul obișnuit pentru o știre de ultimă oră: Un bărbat, în vârstă de 33 de ani, a dat peste cap comunitatea medicală internațională. În urma unui control medical de rutină, a ieșit la

Stau la coadă la portocale. Am o pungă de un leu, albastră. Goală. În fața mea rândul se umflă și se dezumflă ca un balon. Femei guralive cu batic legat sub bărbie și ochelari, strigă vânzătoarei „