Poezie
Necuratul
1 min lectură·
Mediu
Steaua ce stă pe cer
Ca semn al căderii sale
E-o facl-aprinsă în Infern
De chinuri, rău și jale.
Căci el pornit-a din abis
Vrând lumii rău să-i facă.
Și-acuma arde-n foc nestins
Ce-l mistuie tot, parcă.
În universu-i purpuriu
De jerbe și văpaie,
Nimic nu este; doar pustiu
Lăsat de lavă în șuvoaie.
Cu cazne grele și suspine
I s-a-ntărit împărăția;
Iar el, iubindu-se pe sine,
Pe veci dorit-a veșnicia.
Blestemul ce apasă greu
Asupra-i cugetului care
S-a îndoit de Dumnezeu
Nicicând nu va primi iertare.
Damnat a fost, damnat în veci va fi,
Ca-n orice lucru început cu trudă
Să-și vâre singur coada și-ntr-o zi
Să strice tot cu nepăsarea-i crudă...
001.660
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Olteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Olteanu. “Necuratul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-olteanu/poezie/1734674/necuratulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.