Limuzina de lux

Personaje: Niță Hapsânescu, senator al unui partid politic majoritar – 52 ani; Ghiță Lăcomoiu, coleg de partid cu Niță, deputat - 43 ani; Florica Hapsânescu, consoarta lui Niță, casnică - 40 de ani; Steluța Lăcomoiu, consoarta lui Ghiță și prietenă cu Florica, 44 ani, casnică; Csaba Korhazy, deputat al unui partid minoritar, 47 ani; Alte personaje printre care: un cerșetor, câțiva parlamentari ai opoziției, etc. care vor apărea pe parcursul acțiunii (În România zilelor noastre.) ACTUL I ( o vilă somptuoasă cu trei etaje, cu foarte multe camere, mobilate corespunzător. Totul dă senzația de nou, scump, luxos. Vila are terasă cu privire spre public. De-o parte și de alta a terasei se întinde o piscină. Sub terasă este un garaj mare. În fața garajului stă o limuzină de lux de culoare roșie, nou-nouță. Pe terasă sunt niște mese din lemn împletit cu scaunele aferente. La una dintre mese la o cafeluță bârfesc Steluța Lăcomoiu și Florica Hapsânescu. Scena 1. Steluța, Florica Steluța ( reluând o discuție începută): Și cum îți spuneam mă înfurii odată pe mototolul de bărbatu-mi-o și-l cert zdravăn zicându-i: Da’ bine măi Ghiță tu stai toată ziua la Parlament, te lăfăi în huzur și bine și pe mine mă lași să te aștept ca o proastă seara. Și când te întorci acasă vii tot cu servieta goală, nu-mi aduci nici măcar o bijuterie. Se poate? (se oprește din povestit că o servitoare vine cu o tăviță cu două cești de cafea și un ibric, lasă tava pe masă și se retrage discret). Așa... unde am rămas?(stă o clipă și se gândește) A, da. I-am reproșat soțului meu că mă neglijează, că n-are pic de afecțiune pentru mine… (se oprește ia cafeaua și o soarbe cu zgomot) Florica:( făcând același gest) Și ce s-a întâmplat? (curioasă) Ce a zis soțul tău? Steluța: La început s-a enervat. “că de ce-l iau la rost, că de ce una, că de ce alta?” A început să-mi spună pe un ton de reproș că el duce tot greul în parlament, că habar n-am câtă treabă are el la tribună cu toți ticăloșii și nesimțiții lui colegi care-i bagă bețe în roate și sula în coaste și câte și mai câte... De parcă pe mine m-ar interesa bazaconiile astea. Florica ( se foiește pe scaun, nerăbdătoare să audă mai departe) Și tu ce–ai zis? Steluța: E! Am făcut pe supărata și îmbufnata și am început să plâng. De fapt mă făceam că plâng. Și el când a văzut una ca asta s-a calmat, a venit la mine împăciuitor, și și-a cerut iertare că a ridicat vocea la mine. Dar eu nu și nu. O țineam pe-a mea. Făceam tot pe bosumflata. Cu ochii închiși mimam o suferință. Atunci el, ca să mă îmbuneze, mi-a spus așa: “dragă ca să te împac îți fac un cadou la următoarea sesiune parlamentară care se apropie” și se uita la mine cam încurcat neștiind ce să mai zică. Văzând că nu reacționez și că nu răspund îmbrățișărilor sale, mi-a spus iar: “ Draga mea, ce cadou vrei să-ți fac? Știi că pot să-ți ofer orice, doar sunt parlamentar!” Eu tac în continuare. L-am lăsat pe Ghiță al meu să se perpelească și numai ce aud că-mi spune: Auzi, Steluțo? Uite la ce m-am gândit! Am văzut cum prietena unui coleg de-al meu, senator, conducea o elegantă limuzină de lux. Vrei să ai și tu o asemenea mașinuță? (Stela se oprește din povestit să mai soarbă din cafea, și apoi, privind în curtea casei, continuă) Eu, Florico, sinceră să fiu, când am aflat că dragul meu soțior vrea să-mi dăruiască o limuzină n-am mai putut ține în mine supărarea și am acceptat imediat. L-am îmbrățișat și l-am sărutat cu foc. I-am zis că vreau să am și eu o asemenea mașină și IAT-O! (arată cu satisfacție în direcția unde e limuzina). Roșie, frumoasă, încăpătoare…(Florica scoate un strigăt de admirație) Știi -contină Steluța – că la mine îmi place frumosul… (se oprește savurând din priviri limuzina). Florica ( admirativ) Splendidă, superbă … minunată. (cu gândul pierdut) Ce mi-ar place să am și eu una la fel… Steluța (sfătuitoare): Păi…insistă și tu pe lângă soțul tău, doar e parlamentar și el, și spune-i că o soție de senator nu mai poate să circule cu un Ford Mondeo depășit, din anul 2002, mai ales când iată soții noștri sunt acum la putere…Spune-i că dorești de ziua ta o limuzină de lux drept cadou. Dacă vezi că ezită, că nu vrea, apelează la trucurile clasice; joacă teatru, fii isterică, mimează o durere la inimă, plângi, leșină… fă orice pentru a-l convinge, pentru a-l impresiona. Þine-te de capul lui până cedează. Pentru el, ca parlamentar, ar fi un chilipir. Câteva zeci de mii de dolari acolo, ce-s? Un fleac. Se împrumută cu bani de la bănci, și apoi trage bancherii în piept. Având imunitate parlamentară bancile fluieră a pagubă. (apoi cu mândrie): Așa a procedat și soțul meu… Florica ( neconvinsă) Știu eu ce să zic…? Acum trei luni mi-a dăruit o vilă superbă la Snagov, cu ocazia celor 10 ani de căsătorie. Nu pot să abuzez iar de generozitatea lui… Steluța: Generozitate, zici? Þi-e teamă să-i mai ceri un obiect care-ți este strict necesar (accentuează) o mașină, de pildă? Florica (ezitând): Mda…mă gândesc că totuși cheltuie o groază de bani și… Steluța: Da’ naivă poți fi, Florico! Păi soțul tău a aruncat cu bani în dreapta și în stânga în prostie pe la cazinouri… pesemne nu ți-a zis cum a cheltuit vreo 20.000 dolari, pe curve… Florica (face ochii mari, îngrozită) Ce curve…? Ce dolari…? Ce cazinouri…? Steluța: Stai că-ți povestesc, ca să vezi și tu cât de prostuță poți fi uneori. Soțul meu mi-a povestit că aflându-se în delegație în Grecia, cu vreo 14 parlamentari, printre care și soțul tău, s-au cazat la un hotel ultramodern. În barul hotelului femei tinere, frumoase, elegante. Cum petreceau ei ce s-au gândit? Hai să mergem și la cazinou. Ajunși acolo au jucat poker, au jucat la ruletă, black jack etc. Aruncau cu banii în neștire. Acum fie vorba între noi, nu erau banii lor, ci banii statului, bani publici, dar ce contează când se merge în străinătate în interesul țării. Așa... și cum petreceau ei, niște tipe trăsnet se apropie de masa lor chicotind. De bărbatul tău s-a lipit o “meduză” brunetă, cu picioare lungi - așa i-a zis Ghițulică la fufa aia- și i s-a așezat pe genunchi (Florica face ochii mari, clătinând din cap) și-l pipăie, și-l sărută. Și iar îl pipăie și iar îl sărută… (se opește brusc din povestit). Mai departe nu mai știu căci Ghiță nu a vrut să-mi spună. (o privește cu falsă compătimire pe Florica) Florica (afectată) Cum, Nițucu al meu să-mi facă una ca asta? Cu o curvă grecoaică? Cu o nespălată... Nu-mi vine să cred. Nu se poate! Înțelegeam dacă se încurca cu o româncă. Știam cine e, ce hram poartă, dar așa... (se înfurie) Steluța (întărâtând-o): Tocmai de aia trebuie să joci murdar și dur. Să-l convingi să-ți cumpere limuzina dacă nu vrea să aibă mereu scandal și scârbă… cu tine(se uită fix la Florica) Am dreptate? Florica (întărâtată la culme) Voi juca dur, voi juca murdar. Ce crede el că o vilă la Snagov și un colier cu perle Swarowski mă mulțumesc, în timp ce el se lăfăie cu curvele? Las’ că-i arăt eu lui grecoaice, când s-o întoarce de la muncă. (se uită nervoasă la ceas și apoi se ridică moale de pe scaun) Mulțumesc dragă de tot. Þinem legătura. Hai pa. (pleacă repede, precipitată, condusă de servitoare). Steluța (strigând grijuliu după ea de pe terasă) Pa, dragă. Aștept telefonul tău. Nu uita să-ți joci rolul până la capăt dacă vrei să ai mașina nouă. Ce-s pentru el 40.000 euro? O nimica toată. Ia din banii statului și rezolvă problema. Convinge-l să-ți cumpere limuzină, da? ( părăsește terasa și intră în casă) Florica (trece pe lângă limuzina Steluței și o admiră privind-o îndelung) Strașnică mașină. (cu convingere) Trebuie să am și eu una la fel. Trebuie. (iese din cadru) Cortina cade. Scena 2, actul I Incinta Palatului Parlamentului. Senatori și deputați îmbrăcați impecabil se plimbă de colo-colo. În stânga scenei, este restaurantul parlamentului. Mulți dintre ei se îndreaptă într-acolo. Niște difuzoare aflate chiar lângă tavan îi cheamă pe parlamentari la lucrările ședințelor celor două camere. Nimeni însă nu se sinchisește de anunțul făcut. Din dreapta scenei apar Ghiță Lăcomoiu și Niță Hapsânescu care se îndreaptă agale către restaurant. Continuă discuția avută. Ghiță, Niță, apoi Csaba Korhazy și ospătarul Ghiță: Mă înțelegi? Trebuia să-i fac hatârul neveste-mii. N-am avut încotro. I-am cumpărat până la urmă limuzina. Niță: Și ce a zis stimata doamnă Lăcomoiu? Ghiță: Ce m-ai putea zice? I-am luat piuitul. S-a bucurat enorm. Astfel am scăpat pentru câteva luni de ea, de toanele ei. Îmi pot duce mai departe afacerile. Amanta mea, Felicia, a fost ușor indignată de cadoul pe care i l-am făcut soției. Dar am îmbunat-o, știi că sunt în limbă după ea. Și i-am cumpărat un superb colier din aur masiv. O bagatelă, doar. 25.000 dolari. Feliciei îi place enorm acest colier. Zice c-o să-l poarte mereu, oriunde, oricând. E și normal, e tânără, frumoasă, vrea și ea să se mândrească tuturor prietenelor ei de cadoul primit. Niță: Și eu sunt nebun după Tamara, noua mea iubită de 22 de ani. Are niște picioare…și niște sâni… să-i mânânci, nu alta. (ajung în restaurant, aleg o masă unde mănâncă o friptură Csaba Korhazy) Ghiță (ironic, bătându-l pe umărul stâng pe Csaba): No, Ciobi ce mai e nou prin Ungaria? (jovial) Tot fete frumoase? Csila ce mai face? Strașnică femeie ai găsit, mă. Ce i-aș face lui Csilo a ta…. Auleo. Aș zăpăci-o! Csaba (iritat, vorbind stâlcit românește, punând accentul anapoda, pe prima vocală) Nu-ți pérmit să té iei de ámanta mea. Niță: Ho, Ciobi, putem sta lângă tine? (se așează). Csabo: (plictisit) Púteți, de ce să nu púteți. Eu plec mindeat la șédință. Ghiță: Și ce vrei tu să faci la (ironic) șédință, Ciobi baci? Csabo: Cum ce? Să párticip la șédințele cámerei. De aia m-au vótat alégătorii, ca să le réprezint intéresele… Niță: Da fraier mai ești, mă Ciobi. În loc să tragi chiulul ca și noi, tu vrei să strici tradiția? Mare prost mai ești. Ia exemplu de la noi, că suntem mai vechi în funcție decât tine. Ne doare undeva de interesele neamului ăsta. La fel și Ghiță. Are dureri în cot de grija poporului de nu mai poate. (râde) Csabo: Ba nu. Io trébe să fiu la șédință. Se dézbate un prógram intéresant despre mínoritatea noastră și vreau să fiu și io acolo, să știu ce se díscută și să vótez pentru. ( se ridică și pleacă) Ghiță ( dând din mână a lehamite) Dă-l dracului de bozgor. Auzi! Să participe la ședințele din plen pentru a apăra interesele electoratului său. Un scârțar, domnule, un intrigant, un fitilist. (se enervează) Niță ( încercând să-l tempereze) Calmează-te Ghiță. Pentru un ungur te enervezi tu? N-are rost. Nu încă. Păstrează-ți muniția pentru alții (trage cu ochiul, apoi patetic) pentru adversarii noștri politici, pentru opoziție… Ghiță (potolindu-se, dar tot indignat) Dar ne strică prestigiul, dom’le. Am sperat să fim uniți odată ajunși colegi. Dacă unul trage chiulul, atunci toți să tragă chiulul. Ce e greu de înțeles? Așa merge politica… Niță: Așa e, dar vezi tu, mai sunt și uscături…idioți care nu înțeleg ce înseamnă să fii cu adevărat parlamentar aici și aiurea… hai mai bine să comandăm câte o bere și o fripturică, ce zici? Ghiță: Nu mi-e foame. Am mâncat azi dimineață la amantă. Dar o bere zău c-aș bea. Ospătar! ( strigă în direcția bufetului) Două beri, din alea scumpe tari. (pentru sine) mama lor de bozgori (din nou către ospătar) Și să fie rece, auzi! Ospătarul: ‘Nțeles. (pleacă) Niță (strigând și el în urma ospătarului) Și pune și ceva muzică veselă: Niște manele, ceva! (apoi încet, către Ghiță)- Azi n-am chef să merg acasă. Vreau să mă duc la amantă și să i-o trag. Uite ce i-am cumpărat. (își ia servieta de pe scaun, o deschide și–i arată acestuia un inel cu briliante). M-a costat 10.000 euro. Dar face. Mă zăpăcește femeia asta. Are niște tehnici în ea de te bagă în boale. Meseriașă, nu glumă. (pune inelul la loc în servietă) Ghiță ( gânditor) Oare ce o fi făcând la ora asta Felicia? (devine melancolic) Niță (glumind) Poate că și-o pune cu altul acum. (râde) Ghițucule, frate, nu te mai gândi întruna la ea. Mai bine spune-mi cum să scăpăm naibii de belelele noastre de neveste care ne urmăresc pas cu pas fiecare mișcare greșită și apoi au pretenții mari? Ghiță (calm) Deocamdată nu-mi fac griji cu nevastă-mea. Am potolit-o. când a văzut limuzina în curtea casei a rămas fără grai. Acum pot liniștit să mă zbenguiesc cu amanta…(ospătarul vine cu berile. La difuzor se aude muzică de petrecere) Niță (satisfăcut de atmosferă) asta-i viață. Bani, băutură, femei, distracții. Dă-o naibii de țară, de legi, de muncă. Noi să o ducem bine restul nu mai contează. (bea lacom din bere). Ghiță (bea și el,absent, uitându-se la ceas. Se ridică precipitat). Trebuie să plec. Sunt grăbit. Mă așteaptă o afacere babană. Cel puțin 500.000 parai îmi iese. Niță: Stai, măi Ghiță. Termină-ți de băut berea. Ies și eu imediat. Și eu am afacerile mele dar mai pot să aștept. Ghiță (așezându-se iar) Bine, dar după ce golim berea o ștergem de aici, da? Niță (confirmă din cap în timp ce bea berea. În restaurant își fac apariția alți parlamentari. Ghiță și Niță se ridică și se grăbesc să iasă. Ghiță, prinzându-l de braț pe Niță îi șoptește) să ieșim repede. Au intrat aștia din opoziție și n-am chef să mă cert cu ei… (ies amândoi din cadru). Scena 3 Aceeași doi în fața clădirii parlamentului așteptând șoferul pentru a le aduce mașina de serviciu din parcare. Se apropie de ei un cerșetor. Are haine peticite. Cerșetorul: miluiți-mă și pe mine cu ceva bani, sunt flămând. Fie-vă milă de un biet sărac Ghiță și Niță (disprețuitori) Pleacă stârpitură de aici. ( Ghiță, indignat) Auzi ce tupeu la el. Să-mi ceară bani. Și cine anume? Un trântor, un haine rupte, o haimana, un…român de rând. Hai valea (enervat) dacă nu vrei să te pocnesc drept între ochi. Eu să-ți dau bani ție? Jigodie! Cerșetorul: aveți milă de un mine. Am trei copii acasă, soția mi-e bolnavă, eu sunt șomer… dați-mi măcar bani de-o pâine… Niță: Valea, n-auzi! Ce dacă ai trei copii? Eu te-am pus să-i faci? Trântorule. Dispari. Ghiță (enervat și el) Ce, ești surd? Poate vrei să te alung cu șuturi în cur? Dispari imediat. (cerșetorul dă să plece. La câțiva metri de ei, își face apariția un cameraman ce filmează prin apropiere. Niță, pe fază, scoate 50 lei din buzunar și i-o dă cerșetorului. Acesta face o plecăciune și mulțumește. Ghiță e contrariat de gestul făcut de Niță) Niță (arătând discret spre cameraman) Știi, pentru imagine. Să nu zică țara că noi, aleșii țării odată ajunși la putere, nu ne gândim la popor! (îi face cu ochiul) Ai înțeles? Oricum recuperez banii ăștia însutit. Mai propunem o taxă, mai impozităm ceva. Găsim noi. ( îi face iar cu ochiul) Ghiță ( văzând cum cameramanul și-a fixat obictivul în direcția lui) Că bine zici. Ia stai! ( se caută și el în buzunare) Hei, omule! ( cerșetorul se întoarce din drum) Þine de la mine 10 lei, mai mult n-am nici eu. Sunt și eu cu nevoi, ca și tine. (apoi tare ca să audă și cameramanul) Dar mi-e milă de tine, fiu al acestei țări greu încercate. Ce-ai fost la viața ta, omule? Cerșetorul (ia banii, făcând o reverență) Bogdaproste. Ce să fiu? Am fost inginer metalurg, domnule. Am făcut și o facultate dar am ajuns pe drumuri, sărac, vai de capul meu. Combinatul la care lucram a fost cumpărat de un investitor străin și m-a dat pe șomaj că nu mai avea nevoie de mine, de experiența mea. Acum la 51 de ani nu mai vrea să mă angajeze nimeni. Am trei copii, soția mi-e bolnavă…. Niță (deranjat de faptul că e filmat) Da, știm, ai mai spus o dată. Acum pleacă. (se îndreaptă grăbit spre mașină și dă să urce în ea. Același lucru îl face și Ghiță, în timp ce cameramanul se îndepărtează) Ghiță (voios) O să apărem la știri deseară! Și o să vadă întreaga țară că noi, parlamentarii, nu suntem aroganți și zgârciți cu oamenii de rând, că noi ne gândim la bunăstarea lor (râde zgomotos) Niță (râzând și el): L-am păcălit! ( arătând spre cameraman) Strașnic l-am mai păcălit. (amândoi ies din cadru) Cortina cade. Actul II Casa lui Niță. O vilă imensă cu multe camere. În dreapta scenei se află un garaj deschis în care tronează imperial mercedesul senatorului. În stânga casei și a scenei, e o piscină. Lângă piscină două șezlonguri. Niță stă pe un șezlong având alături o măsuță pe care stă un laptop, o sticlă de șampanie și câteva pahare. Vine lângă el Florica, soția lui. Din gesturi arată că e puțin agitată. Scena 1 Florica, Niță Florica (privindu-l bănuitoare) Ce-ai făcut azi la serviciu? Niță (apatic) Mai nimic. Aceleași certuri cu opoziția, aceași plictiseală colosală. Împreună cu Ghiță am fost apoi la ședințe interminabile. Florica (începând să atace) Și ce ai discutat cu Ghiță? Niță (fără chef) Fleacuri, banalități. Florica: Știi că Ghiță i-a dăruit nevestei lui o limuzină de lux? (se uită fix la Niță) Niță: Și ce-i cu asta? Florica (iritată de răspunsul lui) Cum ce-i cu asta? Asta înseamnă că o iubește! Niță: Ei , aș! Florica (dulceagă) Nițucule, tu mă iubești? Mă iubești mult? Niță (se ridică din șezlong iritat) Ce-ți veni? Florica (izbucnind) Ce-mi veni? Ticălosule. Pramatie. Adică eu stau toată ziua și te aștept, mă ocup de tine și tu mă întrebi ce-mi veni? De ce nu mi-ai zis că ai avut o aventură (aproape isterică) De ce? Niță (surprins, se bâlbâie) Ce… ce aventură? D…d… de unde ai scos-o și pe asta? Florica (nervoasă) Ce aventură? Negi, ai? Îți spun eu ce aventură! O tânără focoasă, brunetă, înaltă, îți spune ceva această descriere? Niță (prudent) Ce tânără? ce focoasă? ce…? Florica (întrerupându-l tăios) Te faci că nu știi! Canalie… las că-ți dau eu grecoaice de-o să mă pomenești (intră în casă trântind cu putere ușa) Niță ( răsuflând ușurat, zice pentru sine) Bine că nu bănuiește nimic. Bine că nu m-a prins. Am crezut că a aflat de relația mea cu Tamara. (afectuos) Cu dulcea mea Tamara (duios) Cu tandra mea Tamara… (se reculege rapid) Grecoaică? Aaa, o aventură demult uitată de mine. pesemne i-a povestit Ghiță neveste-sii despre Grecia și proasta de Steluța a exagerat, ca de obicei. Nu-mi fac griji. Mă duc s-o calmez pe isterică. (intră în casă liniștit). Florica (stă pe pat cu capul între mâini. Se face că plânge) Ah, ce mă doare inima! Simt că leșin. Ah, Niță, mor…! Niță ( printre dinți) Ei aș! (apoi se apropie de ea și o mângâie teatral) Taci dragă. Liniștește-te. Calmează-te. Hai să vorbim și să lămurim această problemă. Florica (facându-se că-și șterge lacrimile) Ce să vorbim? Ce să lămurim? M-ai înșelat…pe mine, eu care… (se face iar că plânge) eu care ți-am fost fidelă atâția ani. Cum ai putut să-mi faci una ca asta? Niță: N-a fost nimic, dragă. Absolut nimic. Ceea ce numești tu aventură era doar în mintea Steluței, că bănuiesc că ea ți-a împuiat capul cu prostii. Hai să-ți spun cum a fost, de fapt. (începe să inventeze o poveste) Eram într-un cazino cu mai mulți colegi când ne făceau cu ochii niște duduițe. Noi,ca bărbați,mă înțelegi, am rezistat cât am rezistat. Apoi, fiind puțin băuți și femeile se dădeau la noi, unii le-au așezat pe genunchii lor. Eu m-am ținut tare, cât m-am ținut. Dar una mi s-a pus pe genunchi fără să vreau. Ce m-ai puteam face? Doar nu era să fac scandal pentru o femeie, mai ales că eram și într-o țară străină. Am baut o bere și gata, la miezul nopții ne-am despărțit de grecoaice. Nu te-am înșelat cu nimeni, îți jur. Florica (îmbufnată) Sigur nu m-ai înșelat? Niță (prudent) Sigur. (apoi cu ipocrizie) Știi că doar pe tine (ezită o clipă) te iubesc! (neconvingător) Da, te iubesc! Florica: Dacă mă iubești atunci dovedește-mi. Și dacă nu m-ai înșelat la fel dovedește-mi. Niță: Nu ți-am dovedit de atâtea ori! Când ți-am făcut cadou casa de la Snagov, ce-a fost gestul ăsta dacă nu unul de iubire? Când ți-am cumpărat colierul din aur, nu tot iubire a fost? Când te-am luat cu mine în America, de ce te-am luat? Nu datorită faptului că te iubesc? Florica: Dovedește-mi iar că mă mai iubești, că mai ții la mine! Niță: Cum să-ți mai dovedesc? Spune-mi! Florica: Dacă mă iubești, așa cum susții, vreau să-mi oferi un cadou. O nimica toată. Vreau o limuzină de lux, așa cum are snoaba de Steluța. (își pune capul la pieptul lui) Un fleac pentru tine, nu-i așa? Costă doar 40.000 EURO. Dacă vrei să te cred, fă-mi acest hatâr!. Niță (indignat) de unde să scot eu atâția bani? De abia am reușit să-ți cumpăr vila de la Snagov. Știi că m-a costat sute de mii de dolari (vorbind singur) bineînțeles cu o mică inginerie financiară, că doar erau bani publici. Și cum în sacul bugetului îmi mai puteam băga mâna… mai luam de la sănătate un pic, de la cercetare un pic, de la învățământ un pic …. Și se aduna. Acum însă…( către Florica) Hai să mai așteptăm un timp, măcar până-n toamnă când se votează bugetul pe anul viitor și când putem să ne majorăm iar lefurile. Până atunci nu pot! Florica: Nu vrei! Niță (împăciuitor) Ba vreau, dar nu pot. ( exasperat) Înțelege-mă! Florica: Nu te înțeleg. Pentru vila de la Snagov cum ai avut bani? Pentru Fordul meu răblăgit, deja,cum ai obținut bani? Dar pentru mercedesul tău? Niță (încercând să o împace) A fost cu totul altceva. Am putut să ciupesc de ici, de colo, au fost comisioane…. Știi doar. Acum e riscant. Presa ne vânează ca pe potârnichi, țara-i pe picior de revoltă, nemulțumire în masă, proteste după proteste, popor tot mai împovărat… Florica (tăioasă) de când îți pasă ție de țară, de oameni? Chiar tu mi-ai povestit de atâtea ori cum râdeți voi, parlamentarii, de naivitatea și de răbdarea românilor. Că-i păcăliți cum vreți cu promisiunile voastre… (vicleană) Mai bine spune că nu-ți mai pasă de mine (se face iar că plânge) Niță (plictisit de scenele astea) Bine ,fie. Găsesc eu o soluție, o metodă. Doar sunt parlamentar. (cu făloșenie) Om important în țara asta (solemn) Legiuitorul țării! O să ai mașina dorită, tocmai de ziua ta. Îți promit (iese agitat din casă) Florica (singură) în sfârșit, l-am convins! (ușurată) Uf, da’ greu a mai fost. Ce-o să mă mai invidieze vecinele … (intră într-o altă odaie, ferită de ochii publicului fredonând o manea) Cortina cade Scena 2 Ghiță, Niță, 6 parlamentari ai opoziției Din nou restaurantul parlamentului. La mese stau diverși parlamentari. Niță și Ghiță stau în dreapta, lângă ușa de intrare. În stânga lor, la o masă mare stau 6 parlamentari din opoziție care-i huiduie pe cei aflați la putere, care ies și intră din restaurant. Ghiță (nemaisuportând hărmălaia, se ridică de la masă, ia o figură gravă, și se îndreaptă spre masa opoziției) Stimați colegi! Aici nu suntem nici la stadion, nici la piață, ca să fluierăm și să huiduim ca la ușa cortului. Puțină decență, vă rog! Suntem într-o instituție serioasă (accentuează) în incinta Parlamentului României (patetic) locul nostru de muncă. Nu-i frumos… Primul opozant ( aflat în stânga mesei) Huo, rușine actualei puteri. Huo! Al doilea (adresându-se lui Ghiță) Stimate coleg. Aici nu-i tribuna parlamentului ca să ne dați lecții și să ne vorbiți emfatic și cu superioritate. Nu-ți convine, du-te învârtindu-te. Lasă-ne pe noi în pace. Destul ne tot ocărâți în parlament. Nici aici să n-avem liniște? Ceilalți opozanți ( în cor) așa e, lăsați-ne în pace. Huo! Al doilea (continuând) Lătrați la voi acasă, nu aici. Ce credeți voi, că dacă sunteți la putere acum vă permiteți să faceți orice, să ziceți orice. Huo! Toți în cor. Huo! Ghiță (fierbând): ce vină avem noi că suntem la putere? (ironic) dacă nu v-ați orientat cum trebuie și n-ați trecut de partea noastră, ce să vă fac? Al doilea: auzi ce-i trece prin minte. Noi să facem o coaliție cu voi, cu trădătorii? Niciodată. ( patetic) Mai bine murim decât să ne aliem cu partidul vostru, partidul corupțiilor, partidul îmbuibațiilor, partidul parvenițiilor. Al treilea. Așa e, la fel gândesc și eu. Huo puterii! Al patrulea (ironic) Mai bine facem o coaliție cu bozgorii (râde) pe care voi îi înjurați pe ascuns dar pe față îi pupați… Al cincilea (completându-l) și vă joacă pe degete cum vor ei. Al șaselea. Culmea e că le și satisfaceți orice pretenție pentru a obține și votul lor. Nu m-ar mira dacă le-ați oferi Ardealul pe tavă. Ați face-o cu seninătate, dacă n-am fi noi care să vă oprim. Las că vă știu eu. Rușine să vă fie. Huo! Niță (apărându-și colegul) Domnilor, stimați colegi… Potoliți-vă. Nu-i cinstit să râdem de colegii noștri minoritari. Sunt și ei oameni, fideli idealurilor și doctrinei lor, loiali coaliției… Al doilea: Huo! V-ați aliat cu ei. Trădatorilor. Rușine (se iscă o zarvă generală. La difuzor se anunță intrarea la ședințele camerelor. Opozanții se potolesc cu greu și se îndreaptă spre ieșire, huiduind. Când ajunge în pragul ușii, opozantul al doilea, care e liderul celor din opoziție, îi spune lui Niță: Faceți țara de râs. (ies din cadru) Niță și Ghiță (singuri. Se așează nervoși la masa, cer câte o bere și așteaptă încruntați și tăcuți, până când ospătarul le-o aduce, după care acesta îi lasă) Ghiță (către Niță) dar bine, măi frate! Nu se poate lucra deloc în condițiile astea de balamuc. E inadmisibil… Niță: mie-mi spui? Mare belea e și opoziția asta. Aia nu, aia nu. Suciți mai sunt. Ce naiba vor? Au fost și ei la putere și n-au făcut nimic pentru țară, numai au jefuit-o. s-au îmbuibat ca porcii de pe spinarea cetățenilor. Acum fiind noi la putere, încercăm să reparăm ce-au stricat ei. Să scoatem țara din criză, din sărăcie. Și ei ne bagă sula în coaste. Ne acuză că suntem trădători pentru că facem alianțe cu minoritățile. De parcă ei n-au făcut… Și apoi, când au fost ei la guvernare, ne-au lăsat nouă o moștenire dezastruoasă. Acum repară dacă mai poți… Mari secături sunt. Vor să vină iar la putere ca să fure din nou țara… (bea nervos din bere) Ghiță: Că bine zici. Insă, vezi tu, ăștia din opoziție latră mai tare decât am făcut-o noi. Niță (disprețuitor) Să latre până or crăpa. Nu-mi pasă. Noi să o ducem bine, restul nu mai contează. Mai bine să ne vedem de afacerile noastre. Știi vorba aia “câinii latră caravana trece”… Ghiță ( calmându-se) m-am săturat de bestiile astea anarhiste, de stârpiturile din opoziție. Hai mai bine să discutăm altceva. (afabil) despre amanta ta. Cum e, i-ai pus-o? Niță ( abătut) n-am mai ajuns la Tamara. Am trecut întâi pe acasă iar nevasta mi-a făcut un circ monstruos. A aflat de aventura aia a mea cu grecoaica. Bineînțeles că am negat totul. Mi-era să nu afle de relația mea cu Tamara. Nu m-a crezut nici în ruptul capului că n-am avut nici o aventură cu grecoaica și m-a tot sâcâit la cap spunând că nu mă crede numai dacă-i cumpăr o limuzină de lux ca a soției tale. Ce zici de asta? Ghiță: și tu ce i-ai zis? Niță: Ce să-i fi spus? Ca să scap de istericalele ei am acceptat. Problema e de unde fac rost de bani? Ghiță (făcând ochii mari) Niță, dragă! Tu nu ai bani? Niță (cu gândul în altă parte) desigur că am bani. Conturile mele în valută sunt intacte. Dar nu mă ating la acești bani. Îi păstrez pentru călătoriile mele cu Tamara. Prin toată lumea. Vrea să viziteze Egiptul și Insulele Maurițius. Și Australia... Și Vanuatu... Și-am să-i satisfac toate capriciile, și-o să fac tot felul de nebunii cu ea (zâmbește) Ghiță: și atunci cum rămâne cu nevastă-ta, îi mai cumperi limuzina? Niță: N-am încotro. I-am promis. Voi face tot la fel cum am făcut și până acum. I-au credit de vreo 100.000 dolari de la o bancă și returnez banii la paștele cailor (râde) Ghiță: Așa fac și eu. (filosofează) De aia-i bancă să ofere credite omenilor cu putere și cu influență în structurile statului – oameni cu credibilitate, așa ca noi – dacă banca vrea să-și contine activitatea și să ne crediteze bine, dacă nu, avem noi ac de cojocul ei. Falimentul o paște. Și dacă falimentează înseamnă că nu era o bancă solidă. (râde) Niță: Exact. La asta m-am gândit și eu. (se ridică) Te las. Ne vedem sâmbătă la ziua neveste-mi, da? Ghiță: sâmbătă, desigur. (cu subînțeles) dacă mă trezesc la timp. Știi cât de drăgăstoasă e Felicia. Săruta-i-aș coapsele ei, că mult mă fericește (râde) Niță: da știu, mi-ai mai spus. Mă duc acum la bancă să scot creditul acela. (iese, însoțit de Ghiță) Scena 3. (În casa lui Niță. Petrecere mare, voie bună. Invitați puțini. Ghiță cu soția lui, trei colegi de partid și încă vreo doi parlamentari. În centrul scenei stă Florica. Radioasă, numai zâmbet. Steluța,merge la Florica, o trage deoparte spunându-i): ei vezi,ți-am zis eu că ține figura. Acum ai și tu o limuzină de lux. S-o stăpânești sănătoasă. (o pupă) Florica: a fost greu dar am reușit. (merge apoi la o masă aflată în stânga scenei și ia un pahar de șampanie. Instinctiv, și ceilalți invitați fac la fel. Ciocnesc și solicită să vadă marele cadou - limuzina. Florica îi conduce triumfătoare, printr-o ușă interioară, în garaj, unde, alături de mercedesul soțului ei, se află și proaspăta limuzină de lux, împodobită cu fundiță roșie. Toți cei de față exclamă admirativ: ce frumoasă e…! Își fac poze lângă mașină, în timp ce Florica merge lângă soțul ei, și-l sărută dulce) Mulțumesc, dragule. E foarte frumoasă! (apoi aparte) e mult mai frumoasă decât rabla Steluței. Niță (jovial) Mă bucur că-ți place. Am dat pe ea o groază de bani! Florica: Știu, dragule, dar pentru tine nu e o problemă, doar ești parlamentar. Toți încep să cânte “ Mulți ani trăiască!” în timp ce cortina se lasă. Sfârșit