Poezie

Cuminte pătat

1 min lectură·24 ianuarie 2005

Mediu

cuminte stăteam pe o piatră și admiram nașterea unei furnici

când în mine s-a aprins o pată de milioane de culori

am încercat să o spăl cu apă din sute de izvoare

dar n-am reușit decât să îmi rănesc cuvintele

atunci m-am așezat tulburat pe un munte

și am adunat în nori toata răbdarea mea

să cuprind și pata mea din fire

și să mă trezesc iar fără ea

dar atunci s-a despicat în cer o amintire

și am gasit o boabă de nectar adâncită în ființă

și am prădat-o de tot ce se numea în ea

crezând că pata îmi va fi ștearsă de bună cuviință

m-am înșelat...

și am ajuns târâș s-ascult o pată cu milioane de aspecte

Și am fost pedepsit...

sa prigonesc pământul.

001.882

Bogdan Litescu. “Cuminte pătat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-litescu/poezie/102932/cuminte-patat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.