hernie de suflet

n-am știu să iubesc drept urmare am frânt un suflet marginile rupturii lui m-au prins, între ele l-am strivit, dar mai subțire fiind acum, mai mare a devenit l-am strâns, în pumn noua formă de sferă neregulată, l-a rostogolit apoi... s-a prelins, subțire fiind strecurându-se printre degetele-mi grosolane într-un final, găsindu-și loc în inima altcuiva agățându-se, înfigându-se cu marginile lui frânte rezistând pedepselor mele, sfărâmându-mă, împrăștiindu-mă în timpul infinit al lumii mele finite.