Bogdan Ladaru

Trei surori Împrejurări recente de natură medicală ivite în familia sa l-au predispus pe d-l Theodor Lemnaru să reia neobosita, dar extrem de obositoarea inspectare a morții (proprii și în

Scurtă biobibliografie a marelui poet bulgar Oleg Sergheevici Bîrșnievski 181…?, 23 martie: Se naște la Plovdiv, în casa bunicului său, Dmitri Petrovici Bîrșnievski, de origine rusă, Oleg

Pompa 1. În vara anului 1987, pe când Lemnaru Theodor era încă un copil, vecinul său de la catul superior, Ajoiței Bartolomeu, a construit o pompă, chiar în fața blocului. Începerea

Theodor 1. Theodor își trase plapuma până la gât, se imobiliză aproape în ea – lui Theodor îi place să fie bine-bine învelit – și mai privi o dată frumosul desen cu elefanți de pe cearșaf.

Galeria Domnișoarei D. C. În timpul dejunului, înaintea servirii felului al doilea, posesorul observă câtorva apropiați că tânăra de la filarmonică ar întruni condițiile strămutării în

neintitulată trasă de păr bătrâna mea umbră va avea aceeași formă cu tânăra mea proiecție întunecată. bineînțeles, dacă voi fi tuns la fel, adica foarte scurt, altfel capul din umbră ar

neintitulată recentă 1 dacă temerile sale în ce-i privește pe ceilalți se dovedesc a fi neîntemeiate, sunt înfrânte adică – deși, trebuie s-o spunem, ele nu dispar definitiv niciodată, ci

neintitulată ratată ești un monstru! asta pentru că el îi auzise, într-adevăr, moartea și, nu mult după aceea, i-o și văzuse, înfrântă, jos, în stânga patului, și nu dăduse doi bani pe

gavroche gavroche era, de fapt, o fată. contemporanii au bănuit întotdeauna ceva, însă noi avem cuvinte s-o afirmăm cu tărie. pentru că s-a întâmplat să fim tocmai noi acolo, jos, sub

kahlil mai ales noaptea asta, luxuriantă, înnebunită de atâta apă, noaptea urlând urletul tigrului, tigrului arzând de sub apă.

furnici se îngroșa sângele, ațipind, apoi tresărind – se visase bile rubinii, chitinoase. articulate câte trei și prevăzute cu membre de ață, închipuiau furnici bipede, fără fălci pe

scrâșnet se năpusti atuncea cu o sfântă furie asupra câtorva abdomene moi și curate, plăgile fură umplute cu ură de moarte, parcă se mai liniștise, dar tot sub vuiet, sub vuiet. d-aia,

un spectacol ratat violoncelistul muri preclasic, stârnind justificata indignare a publicului. după ce vociferările s-au stins, în sală s-a și râs – copii neastâmpărați, strecurați

*** firește, recunoștea el, există și tulburări mai grave, precum beția unui arhanghel scufundând nave, care, tot de el protejate, odinioară tăiau mări de zale înroșite de frecarea cu

Natură moartă cu iepure Pictorului F. L. Orișicât, bine că nu-i câine. Sau de câine, că nu e decât pielea, pielea și blana care o acoperă. Pielea pare foarte groasă. Nu credea că pielea

abdomen nu ținea morțiș ca abdomenul să fie plan. dimpotrivă, lui i-ar fi plăcut mai degrabă un relief abdominal ușor convex. să nu-l înțelegeți greșit – mă-nțelegeți… uușoor convex. cât să

l’enfer într-o bună seară, din anul acela în care personajul cu căciulă începuse să poarte o șapcă cadrilată – nu foarte comodă nici aceasta, dar, orișicât, nu-l mai vedeai tot timpul cu

neintitulată recentă 2 fiindu-i mult prea frică, de data asta să citească, își zise că mai bine ar povesti mai departe. acuma despre mărcile iubirii în morfosintaxa sa. lucrurile,

era nespus de dezbrăcată în pielea de infantă,mată, când grobian mi-adăugam straturi de blam - cu mâini ciclamen o coapsă i-o adulmecam. apoi urcam și coboram pe-un abdomen și cast, și

apocrifa într-o bună zi, într-una dintre cele mai bune zile pe care le construise până atunci, ei bine, tocmai într-o asemenea zi, dumnezeu greși o tușă. și dori să-și îndrepte greșeala.

Oameni de toamnă Stefanei Daos Și cum stătea personajul cu căciulă fumându-și agale țigara de după cafeaua de la ora patru, numai ce vede trecând pe alee, doi, nu, trei oameni de toamnă, da,

cioara personajul cu căciulă se privește în oglinda din baie și constată că seamănă, dar știți cum, bine de tot, cu o cioară (a, nu, nu cu un corb, ci, pur și simplu, cu o cioară,

Povestioară Un drum lung și din calea-afară de prăfuit. Cam tot așa de lung și de prăfuit precum șoseaua aceea americană pe care copilul Morrison vedea sângele indian curgând dintr-o mașină