Poezie
abdomen
1 min lectură·
Mediu
abdomen
nu ținea morțiș ca abdomenul să fie plan.
dimpotrivă, lui i-ar fi plăcut mai degrabă
un relief abdominal ușor convex.
să nu-l înțelegeți greșit – mă-nțelegeți…
uușoor convex. cât să pună în valoare
pilozitatea aceea aurie și într-atâta de discretă,
încât doar un anumit unghi în care
îl bombardează uneori fotonii unui soare
de toamnă, rece – provocând pielii convexe
o anume tulburare – o poate revela.
interesează apoi densitatea țesuturilor
și capacitatea lor de a absorbi, în repaos,
aurul și de a-l exhiba, în lumină, felin.
nu cu mult timp în urmă, așa cum însuși
mărturisea, avusese ocazia să studieze și
abdomenul plan, care-i trezise un oarecare
interes, dar mai mult de natură profesională.
(e drept că-i închinase câteva versuri,
dar poemul era amplu, abdomenul
nu ocupa prim-planul). în ce sens
de natură profesională: păi, el adunase date
în timpul deplasărilor pe teren,
pe terenul acela plan, fără relief adica,
apoi teoretizase, iar informația astfel obținută
o folosea acuma, în mod abject,
pentru a seduce – sau pentru a poseda,
cum citise el undeva și nu înțelesese imediat –
alt abdomen, bineînțeles ușor convex,
arcuit în lumină, cum se zice, cum zisese.
003419
0