referințe nefirești la calitățile unei lecturi de calitate pentru a-ți stârni dacă nu gelozia atunci sigur curiozitatea

când se lasă frigul în miezul anxios al soarelui

ție nu-ți mai arde de nimic, însă cel mai tare

mă doare - aproape ca atunci când se zvântă

pe obraji apa sărată de mare - cel mai tare mă

doare că nu vrei să ne mai futem, deși lași de înțeles

că dacă s-ar putea rezolva fără dezgolire,

până la urmă și tu ești din carne și tu ai linia vieții

întreruptă în palme, și tu ai citit vian și ai desenat

pe colțul de jos al fiecărei pagini pisici negre, sensibile

la umezeala de canal, mi-ai zis să vin cu ceva

revoluționar

ca să dăm o șansă unui copil autumnal sau poate

o lăsăm spre seara de ajun A apocalipsei

și nu că în ordinea asta ar fi trebuit să ne umplem

tăcerile, numai că mie mi-a venit să îți vorbesc despre

sexualitatea mea ocultă și neguroasă, despre cum

sodomizez mereu poemul clasic doggy style, cu eleganță,

rafinament și boleroul lui ravel îngânat la plictiseală,

ca să prindă la pulime. te iubesc enorm dar ce să fac

dacă mai înainte am iubit nefiresc un sonet?

ce

să

fac?

te iubesc enorm, dar ce să fac dacă

iubirea asta a fost mai întâi consumată de dante pe beatrice?

ce

să

fac?

spune și tu, nu ar fi absurd să mă acuzi că aș încerca

prin polemică să te fac să pierzi pe rând textilă după

textilă?

cât de inutile sunt nopțile când se mai rătăcește pe la noI

câte un val de aer polar!