social media mi-a înlesnit conversațiile cu o statuie morocănoasă
sugerai tu ceva despre primăvara secundară
cu posibilitatea plimbărilor târzii la șosea,
un fel de extrasezon al iubirii în care, în locul
privighetorilor și al magnoliei înflorite liniștea
ne-ar fi fost tulburată doar de câțiva derbedei
care se ciomăgeau pe fundal cu bețele de la brazii de crăciun,
în rest crinolină și multă, multă dantelă,
câte un gadget electronic care să ne mențină
pe linia de plutire, așa se prezenta în epură megaoferta
în care victimele colaterale țineau doar de estetica
fină a regizorului care căuta îngerii la dinți și julio iglesias
din fazanii împăiați, de pe calorifere, capace de canal,
cu al său sono un pirata, sono un signore
altfel îi priveam de la o vreme pe învingători, ca un val polar
care se pregătea să ia comandamentele iernii pe
nepregătite, zăceam rumenit pe plajă și mulțumit
fiindcă mă știam monitorizat de tine care ai fi putut să
îmi dai a doua șansă și să mă convoci din vacanță
să te cunosc mai bine,
toate astea îmi ieșeau pe nori și pe bancurile cu peștișori de aur,
aveam semne că încă mai trăiești și că gândul bun
nu e un mit abstract, eram pregătit să las de la mine
într-un singur act pentru ca restul să fie nimic mai mult
decât un memento al momentului în care tu regreți în ore,
ma non confondo il sesso con l'amore
iar eu realizez că trofeele sunt cele mai pretențioase
purtătoare de praf, chiar și când e de stele