​despre cum fără voia noastră am devenit actori de road movie și inuiți, colac peste pupăză

a se consemna că leat cândva, dar în timp util

luat-am noi până chiar și tramvaiul urât mirositor

și pe la colțuri scârțâie thor pentru a coborî

într-un târziu pe o tarla urât mirositoare și ea unde

peluza nord de la unii cu peluza sud de la alții, se

îngemăna, cu lupte de cocoși, de sconcși și flagelări cu

tricourile ude pe care le purtaseră niște demimondene

și unde după toate ăstea și circa 10 partide de candy

crush apăru un cocoșat înalt cu iarbă și viermișori albi

cu buline verzi prin părul des și argintiu ca monedele

de la păcănele și care cu fălcile încleștate și printre

dinții mantinelă de monza ranforsată cu semințe de mac

timpul trece ca un fum mă gândesc... sunt trist acum

bună seara, prieteni, haideți că ajungem îndată și

timpul, larva veșniciei nu mai făcea nici doi lei nu vreți

să vă tatuez în timpul ăsta, să nu stăm chiar de

pomană și de ce nu o dată, de ce nu de două ori am

ajuns, pe la sfârșitul vieții inuiți hârșiți, cu hainele

rupte pe noi, câte mai aveam în pragul casei

mai dau o dată sarmalele în foc dar să știți că s-au

micșorat și s-au uscat rău și s-ar putea să nu vă

săturați și ne facem comozi după care reapare gazda

și apasă un buton, ne uităm confuzi unul la altul

4 k ultra HD, da? am înțeles că vroiați să vedeți aurora boreală