pastorală nocturnă și nedogmatică pe un pretext din filmul melancholia al tipului care a făcut și dogville
o clipă de neatenție și luna se dezlegase din roabă
și portocalie, ca un lampion stacojiu decolorat din
dragonul roșu, pornise la păscut pajiștile cerului.
tu, nepăsătoare, fiindcă nu poți fi implicat în babysittat
luna și să șezi totuși picior peste picior de ți se exhibă
pulpele pline și fosforescente, timp în care vorbești domol
la iphone din vârful poate celui mai pitoresc pisc de munte,
noaptea, și întrebi despre chestia aia și noi, adică
cine și cât durează, adică o zi, de la cât la cât
și pe urmă ce ar urma să facem dacă urmăm chestia
asta, păi și cu ce se ocupă până ai zis un DA hotărât,
darul cel mai hotărât rostit de cea mai narcotică bonă
care s-a aflat vreodată în imediata mea proximitate
am înțeles, și ai râs, cum ar veni. și ce trebuie să știu ca
să particip, ce tre să știu ca să primesc?
ți-a fugit păstorițo luna, ți-au fugit stelele-mioarele,
îți voi povesti în cele ce urmează despre barnevernet
și despre cât de ușor și de repede poți fi decăzută din drepturi
numai că pe când ne era lumea mai dragă ne traversează
un avion cu reacție, poate cel mai avion cu reacție care a trecut
vreodată pe deasupra capetelor noastre și se înfige fix în selena
noastră comunitară, eu mă prăbușesc în genunchi, înecat în lacrimi
numai ție nu îți pasă, îmi faci semn să te las câteva momente sau
clipe până când îți pleacă sms-ul, timp în care ești așteptată să te implici
numai că întârzierile în traficul de date dictate de ecranarea cu
aparat de zbor te împiedică încă o dată să fii contemporană cu
viața, să fii empatică și responsabilă așa cum ar trebui să fie un babysitter,
să mă ridici de pe jos și să mă întinzi pe genunchii tăi de care făcusem
deja vorbire, pieta din carpați... și pentru ce? bag mâna în foc că
nu era vorba decât despre încă o comandă online și despre neajunsurile
inerente și incompatibile uneori cu viața pe care le presupune curieratul rapid