punice IV

m-a vizitat mai deunăzi o poetă frumoasă, care iubea

mozart și bach și beatles și pe mine însă imediat a și murit,

de fapt a murit pentru mine, i-au crăpat organele atrăgătoare,

asta după ce se sprijinise pe bibliotecă de mi-a răsturnat toate

vinilurile și a exclamat diafan și fără reverb ups.

dintr-o dată eu eram zelenski și ea putin,

eu eram jerry și ea tom, eu un înger și ea un demon

și lupta asta devenise personală și inegală și decadentă,

rațiunea mea versus tot ceea ce făcea ca pe vremuri

un poet să moară fie de ciroză, fie de tuberculoză.

am urât-o în clipa aceea pentru că mi-au trecut prin fața ochilor

toți invadatorii cu bocanc de cleștar și falcă de aramă,

mi-am imaginat-o cu lănțișoarele tuturor victimelor ei la glezne,

printre ceasuri grosolane și cu contor, mecanic, pe sânul drept.

46.157 aș fi fost chiar eu.