Vânătoare de înger
răspuns la poemul ”ființe cumsecade” de Liviu Nanu

te-am pândit, prietene, chiar dacă numai
cu numele, pentru că am vrut să îți reperez
îngerul.
fusesem pus în gardă de terți că umblă deghizat,
că umblă atât de deghizat încât până și radiografia-i
ridică probleme, aripile i se fac sifoane,
penele i se fac pahare de șampanie,
cârlionții ceasornice longines cu lanț,
iar puța, ei bine, puțulica lui se face că plouă
și se retrage până la asexuarea binecunoscută.
am întâlnit la tine, în timp, profesori de sport,
președinți de bloc, fochiști, niște fotbaliști bețivi,
și câteva curve care puteau trece lesne drept bărbați,
aveau pieptul plat și păr puțin, sub bască,
iar acum stau, cu gura uscată, în impas cu alegerea,
sperând să te înduri și să îmi spui:
vino prietene, chiar dacă numai cu numele,
vino să îți fac cinste de la dozator, de la agregatul acesta
de la dreapta mea, obiect nezburător și nedeplasabil
fără de care m-aș fi uscat de mult,
de mic.
