​tabără de creație

nimănui nu-i crește astăzi iarbă în palme

(nimănui mă termină ca entitate,

nu știu dacă v-am mai zis chestia asta cândva,

și nu cred să o fi făcut, pentru că altădată nu eram statui)

și ar trebui să fac ceva ca să renasc, să revegetez

poate un carnagiu, poate pot mai multe, opriți-mă când încep să delirez

gimnastică ritmică în figuri de baros

eu sunt caligula care nu trebuia să fiu, am glasul mieros și cânt siropoșenii.

cândva, într-o vară, cineva mi-a dictat linia muzicală și de atunci

umplu sala palatului, cânt pentru inimioară și cânt pentru ler

când eram mai verde și la trup rebel

mă visau femei luntre și punte

nimănui nu-i crește astăzi iarbă în palme

hai du-te, du-te trup de gheață,

ghioceii mei stau să remanieze

tot ce nu a mai rămas din noi