Bogdan Gagu

rătăcești acolo singură... ca o nălucă sau doar ca un gând înlăcrimat sau poate cu zâmbetul pe buze... e bine sau nu... e mai bine sau nu distanțe distanțe ce nu înseamnă nimic într-un univers

templu un zid plin de rumeguș Miros ars de căpșuni cu frunze roșii dintr-o toamnă când o strângeam în brațe sărut pe frunte pe obraji fior îi tremura pe piele am ignorat speranța și-am

Vreau sa spun ceva din culise: in roman, pana acum apar 7 personaje si 3 planuri... asta ca sa va ajut la citire... e greu si o sa fie din ce in ce mai greu, pentru ca asa VREAU... e alegerea

casa poporului pe jumătate neagră stă aruncată întrun colț de carte porumbeii roiesc prin tipare la schimb apar femeile pupăcioase din fire și râd și dansează coerente în

respira greu buzele ei de copil tremurau ușor a fost o dată ca niciodată un băiat vesel care iubea fără să știe că mai poate iubi un porumbel rătăcit pe un val de tăcere așteptând un răspuns

Asociatia Culturala InDArt va invita la Sala Marin Preda a Centrului Cultural al Ministerului Internelor si Reformei Administrative cu ocazia lansarii volumelor de poezie si proza ale Elenei Toma

Blestem de Marți - prima parte Blestem de Marți - ultima parte În ziua aceea nu a venit șoferul și nici a doua zi și... nici toată săptămâna. Aflasem eu la un moment dat că a venit dar datorită

adun analfabet datat în amintiri împart sumele rămase-n două iau o linguriță de clipă dau privirii amar, puțină suferință în suflet zâmbet pe buzele umede, dau o bucată din cerul albastru o

m-am săturat să scriu despre ploaie și dimineți care ascultă jazz să întâmpin moartea cu zâmbet viața nu se mai ceartă cu mine cui să mai cer socoteală? florile sunt banale, lacrimile,

Îmi pare rău! Nici un timp nu ființa. Urma albastră a umbrelor se încolăcea în jurul bălților strânse după ploaia de seară. Strada se prelungea dincolo de podul negru preferat de sinucigașii de

Nici un timp nu mai era dispus să mai acorde o șansă. Oamenii se mișcau prin văgăuni publice. Mi-era greață. Îmi este greață. Niciun ucenic nu a încercat să spargă bariera dintre om și gunum. Un

noi ne iubim... chiar dacă niciodată n-o vom spune noi ne iubim... chiar dacă nu-i trecut și poate nici o zi de mâine... noi suntem doi străini pe lângă care timpul trece... inimile noastre

soarele își adună plugurile în gaura neagră trâgând prin lună o mie de fiare o mie de cai o mie de inimi astup orizonturi să nu tragă curentul lumea în parc femeile fură virginități

Ultimele numere ale revistei \"Manuscriptum\" sunt dedicate ineditelor stanesciene. Muzeul National al Literaturii Romane a reusit sa stranga in arhiva sa peste 250 de texte - poeme, versuri, proze,

zâmbet duce drumul mai departe șoaptă joacă timp să simtă valul mituia mângâiere întărâtat acceptam plimbarea pe la teii fără flori e amintire așternutul cald al nisipului mințea

bărbații au murit când au făcut primul copil ascultând de nebunii paterne niciodată viața nu a fost mai albastră atât de roșie și neagră de groază independent de voința mea am ascultat cum cresc

când învățasem că-mi place a iubi... și-acest 21 dintr-un vis nu-mi dă pace e poate nebunia mea această schizofrenie căpătată dorind să am ceva ieri am scris că plec cobor mă cheamă... mâine e

„Visul e realitatea mea iar tu poți să fii pionul. Eu regina... nu m-ameți cu rânduri goale...” Îl priveam cu setea unei ursoaice pierdută-n hibernare. Îi absorbeam

InDart vă invită la teatru! Duminică, 24 IUNIE 2007, orele 18:00, la Centrul Cultural Al Ministerului Administratiei si Internelor va invitam sa vedeti piesa Cercei cu Diamante, de Sorin