Bogdan Gagu

\"Bogdan Gagu a recitat texte proprii dar și poezii de Geta Adam și Liviu Nanu. Inoni ne-a amintit de marele absent, “terroristul” Claudiu Banu, recitandu-și textele într-un stil teribil de asemănator cu al lui, ajutat și de o voce, uimitor de asemănătoare. \"

trebuie sa corectezi ceva... Eu nu am recitat poezii proprii...
Prima poezie a fost \"Poezia\", de liviu nanu dedicatie pentru Geta Adam...
Am recitat cateva poezii de-a lui Liviu Nanu, Madim, Decembrie... imi pare rau ca nu ai prins... nu e nici o problema, doar ca vroiam sa corectezi ca asa e corect...

multumesc

inoni

viata... viata e asa cum ti-o faci... sunt mii de alegeri pe care trebuie sa le faci... singura conditite e sa iti asumi responsabilitatea faptelor tale... in rest totul e superb... mai sunt si lucruri frumoase in viata... trebuie doar sa le vezi....

inoni

ti-ai permis sa visezi... viseaza scumpa surioara... daca iti pierzi zambetul de pe buze, daca iti moare optmismul mai tarziu... iti vei spune: \"oare de ce nu am visat tot timpul... oare de ce nu mi-am urmat visul acela inocent...\"
Atunci va fi mai greu... pastreaza inocenta aceasta si creste-o... ai tarziu o sa imi dai dreptate... ca visul depinde doar de tine, dar nu 100%... fereste-te de oameni care nu situ ce vor sa faca in viata... asta te ruineaza...

pupici...

inoni

\"la sufletul unei sfinte...\"

știi... e aproape ora 2 noaptea și am hotărât să îți scriu un comentariu... am citit o dată și încă o dată… așa “nu de mult în albastrul cerului”… licență poetică… dă impresia de curând… acum nu altă dată…

ideea curge, se citește ușor… speranță: “apele vor deveni izvor”

se poate spune că poezia începe cu pesimism dar cum se încheie? Oază de frumusețe… optmism…
La urma urmei totul se uită și rămân doar amintirile frumoase… se trece peste orice…

E poezie după părerea mea… sentimente așternute pe post de dar…

acele gânduri care ne-au unit pe noi, Maria, pentru care unii ne urăsc…

NU mi-a picat bine “opt întors spre infinit”… e și forțată puțin e și prea uzuală dacă pot să spun așa… banală

E un dar venit din sufletul unei sfinte

Cam atât am avut de spus suflețel…

inoni

meritai un comentariu pe masura...
aaa... si inca ceva... ai citit cumva poezia mea cu sotronul?

inoni

am vazut ca intotdeauna ai cuvinte... 1 2 3 4-5 6 7-8... e simplu...
:))

inoni

“Pietricelele pentru șotron din buzunare
Cresc precum ciupercile după ploaia de zile.”

Șotronul se începe așa:

“se alege o pietricică de mărime convenabilă
se aruncă la unu
se sare o dată și încă o dată de fapt... unu doi trei patru-cinci șase șapte-opt
înapoi opt-șapte șase cinci-patru trei doi unu
se ia pietricica sarind
la doi
unu doi... înapoi... și afară cu pietricica în mână”


“Nici nu știu când am trecut.
De partea cealalta sunt copiii mei,
Urcând.”

Aici e greu… se simte regretul că nu mai ești copil… dar poți fi, nimeni nu o să îți spună să fii om mare, de fapt să nu mai fii copil… e simplu să te joci… trebuie doar să vrei… la o anumită vârstă, tu spui că începi să cobori… depinde… eu sunt convins că toată viața am să urc… da… în spate, sau pe cealaltă parte vor fi copii dar ei nu mă deranjează, de... sunt sufletul meu…

“Strămoșii nu-s decât valuri ale aceleiași mări
De clopote expirate.”

Perfect de acord… tu, ca un urmaș demn trebuie să faci mai multe… fiecare a încercat cât a putut… dar știi ce ți-au lăsat strămoșii... ți-au lăsat câte puțin din gena lor… ai genele tuturor… chiar dacă acum sunt expirați… Se observă aici zbaterea pentru autodepășire… același lucru pe care îl facem cu toții… de a scoate ceva nou în poezia românească, cum spunea Nichita…

“Te oprești sus, pe sub culmea de tinerețe,
Zornăind zgomotos și limitat o limbă de bronz.”

Adică, acest sus nu e chiar așa de sus… spui că tinerețea e apogeul… de fapt nu e așa… la tinerețe ai mai multă energie și concentrare dar mai târziu capeți înțelepciunea… așa că oricând poți face gălăcie(spui că vrei să te faci auzită sau să se facă auzit… eu cred că a reușit… ) cu limba de bronz… aici am stat și m-am gândit… e ca o medalie de bronz, adică pe podium… între cele mai bune, ăsta e un început… mai mult excercițiu și limba lui va fi de aur, cu ironia cuvenită… dar bronzul, am uitat… ce culoare are? Da… vezi despre asta vorbeam…

“Ascuți gheare de tigrișori în rănile altora
Fără să știi că de fapt le porți
Cicatrici de coborare.”

Nu se ironizează doar pe el… ghearele cunt pentru toți și toate… cicatrici? Din orice rămân cicatrici… hmmm… dar ce ne-am face fără ele? Am mai învăța oare ceva?
Sunt mici ghearele… dar cresc, întotdeaua se crește… e bine așa, asta e natura lucrurilor…


“Îmi strecor trăirea pe o traiectorie
Aplatizată-nspre pământ cu o limită de plus infinit:
o găselniță consolatoare pentru a defini starea de după”

îți impui din start să scrii această poezie… am ales expre să închei comentariul cu prima strofă pentru că mi se pare cea mai frumoasă… cea care prevestește nebunia jocului sau impunerea speculațiilor… ok… te-ai așezat pe o luntre și ai luat-o la vale fără să știi cum vei încheia traseul… sau dacă îl vei încheia… poate doar aparența e de final… dar urcușul acela e tot timpul… traiectorie aplatizată? Hmmm… din câte am văzut nu e chiar așa… sunt sclipiri de moment… sunt abateri, sunt rupturi… iar găselnița consolatoare nu e decât aparență… de ce? Pentru că atâta timp cât ai ceva de spus nu e ușor să scrii… iar starea de după se definește mai bine cu o țigară… e mai simplu de a continua orgasmul… pentru că ceea ce e în josul acestei strofe e un orgasm, bine definit… o epopee a clipelor și a luptei… un traiect încheiat în clopot expirat al strămoșilor….


Îmi place… sincer… e un duet al vârstelor… pe care eu nu îl văd așa dar ironia din fiecare vers rupe orice speranță de mai bine… se observă că mult sentimentalism e dat la o parte… e ok… asta consider eu că trebuie să se întâmple în poezie…

Încă o dată felicitări pentru un poem reușit… dovadă că sunt sincer e comentariul acesta… m-ai inspirat bine de tot…

Pe curând,
inoni

17 Aprilie

Gânduri roase de molii ajunse într-un sanatoriu... acolo într-un colț admiră pianul albastru și clapele arse de soare... e trasă draperia... să ne întoarcem... trebuie să vă peticesc gânduri nebune...

18 Aprilie

Am cunoscut-o într-o biserică... nu am vrut nimic, habar nu am dacă vreau dar îmi place... cum să îi spun că e un înger și că aș vrea să o strâng în brațe? Mă îndrăgostesc foarte repede... sunt atâția îngeri pe lumea asta încât simt că nu mai am loc de ei...
Offff... dragoste nebună ce cauți iar la mine, doar ce scăpasem de tine... vezi că e plin coșul cu hârtii despre tine... pleacă... mă dor plămânii de-atâta sânge scurs...

19 Aprilie

Un trandafir... da un trandafir... dar nu pot să dau trandafiri pentru că sunt blestemat... cred că cea care îl va accepta aceea va fi mireasa mea... dar eu iubesc trandafirii și scriu pentru ei... de ce oare?

17 Aprilie

Gânduri roase de molii ajunse într-un sanatoriu... acolo într-un colț admiră pianul albastru și clapele arse de soare... e trasă draperia... să ne întoarcem... trebuie să vă peticesc gânduri nebune...

18 Aprilie

Am cunoscut-o într-o biserică... nu am vrut nimic, habar nu am dacă vreau dar îmi place... cum să îi spun că e un înger și că aș vrea să o strâng în brațe? Mă îndrăgostesc foarte repede... sunt atâția îngeri pe lumea asta încât simt că nu mai am loc de ei...
Offff... dragoste nebună ce cauți iar la mine, doar ce scăpasem de tine... vezi că e plin coșul cu hârtii despre tine... pleacă... mă dor plămânii de-atâta sânge scurs...

19 Aprilie

Un trandafir... da un trandafir... dar nu pot să dau trandafiri pentru că sunt blestemat... cred că cea care îl va accepta aceea va fi mireasa mea... dar eu iubesc trandafirii și scriu pentru ei... de ce oare?

incearca sa le iei pe rand... e mai bine

inoni

n-are ritm... incearca sa mai lucrezi la ea...

inoni

asta imi place... dece numai copii stiu sa se joace...
ai dreptate... cu totii trebuie sa stim sa ne jucam...

un sfat... nu mai posta prea multe texte pe zi... risti sa nu fii citita... lasa sa se digere si ele...

sa ai inspiratie...

inoni

</b>

</b> dar ti-am aratat si cateva greseli...

pupici

</b>sper ca l-am inchis acum

</b>

hai sa fim seriosi... Ati transmis salutari omului dar mai mult nimic???(da... si eu trasmit salutari...)

Maria... ce faci??? bine sanatoasa??? bravoo... asa sa faci... aaa... ce caut aici.. da... pai hai sa iti fac o analiza... dar sa stii ca sunt rau de tot... :))

acum imi iau manusile de box, imi azvarl tarnacopul de scos plete pe spinare si plec... la drumul intorsului drum...

nici nu stiu exact de unde sa o iau... eiii... fii atenta o iau la intamplare... de la mijloc... (vorba aia CA GAina)...

poze... frumoase... foarte frumoase... sunt curios de unde le-ai luat... da... se potrivesc ele foarte bine... ca altfel... ti-as fi scos eu ochii demult. imi place ultima lacrima... ai incheiat frumos cu poze... pot sa te intreb ceva? UNde se duce lacrima aia... vreau si eu sa gust din nebunia fericirii sau a durerii...

Sa vad daca am inteles... intri intr-o librarie si acolo vezi o carte, despre care spui ca e CARTEA... hmmm... draga mea nu exista decat o singura CARTE si aceea e CARTEA SFANTA... oricat de buna ar fi... cred ca ai inteles ce vreau sa spun...

hmmm... de parca asta ar fi tot... hai sa ne miscam in jos cu sagetuta alba... da... autoarea despre autori ne spune ca altceva decat libraria a oprit-o... si acesta e netu... de fapt... volumul de autori stransi in cateva rime pe www.poezie.ro... da... dar macar daca asta ar fi fost tot... nu, nu, nu... Maria a si inceput sa cunoasca autorii... frumos, frumos, frumos, chiar foarte... bun... si in aceste incursiune da de Freelancer... nsacut bineinteles ca un poet... autoarea noastra are puterea necesara si inspiratia divina, bineinteles, sa explice nasterea lui:

\"Scriitorul – poet s-a născut în urma dragostei firești dintre ploaie și zefirul venit dinspre miazăzi. Au străbătut împreună trei anotimpuri și și-au găsit lăcaș într-un oraș vechi numit Sibiu, pentru a da naștere undeva, la mijloc de aprilie în zodia Berbecului, a celui ce va purta numele de Vasile sau poate Mihai sau cel mai potrivit Freelancer.\"

Maria ii enunta biografia sau bibliografia... simplu... ceea ce ma face sa continui... daca ar fi inceput cu cine stie ce cuvinte pompoase... cred ca as fi innebunit... astea sunt lucruri la obiect... punctul pe i si apoi trece mai departe...

Stii, Maria, asta e un lucru care imi place aici foarte mult... nu e eseu, acolo se fac analize mai profunde... nu e articol... habar nu am ce e la urma urmei... Paragrafele tale ar merge foarte bine unul sub altul, cu liniute... la fel ca la facultate... ideile principale... lasi cititorul sa-si dezvolte in capul sau, daca vrea, povestile lui, lumea lui plina de... de ce vrea el...

eiii asta e tare misto...

\"Pasiunile scritorului sunt diverse: sonatele pentru lighean cu pian, scrijelitul de texte proaste, pseudo- poezie și semi-proză pe scoarță de copac, lectura altor scriitori, zgomotul și furia basmelor de adormit pisicile, literatură pentru cei cu studii abandonate. Pe lângă pasiuni Vasile zis și Mihai are și obsesii: cuvintele, cuvintele, cuvintele, virgulele, punctele de suspensie, cuvintele, versurile…cuvintele…proza…cuvintele. Din prea multă modestie aurorul a sugerat că are calități deosebite și că ar trebui scrise cu font 100 și anume: o frumusețe mormântală, bogăție tip om bogat, om sărac, istețime de înghețat apele în iernile geroase, dar mai ales… o modestie abordantă.\"

dar e putin cam lungita... in sensul ca spre sfarsitul paragrafului se pierde putin comicul si parca te fortezi sa ridici iar nebunia din primele cuvinte...

Apoi Maria nu a comentat poeziile(dupa parerea mea unele sunt poezii nu proze...) sau proza... asta ar fi vrut ea... dar nu i-a reusit... de ce? pentru ca Maria a inceput sa se joace... si fiecare rand al lui Freelancer in transforma intr-o panza de paianjen din care se chinuia apoi sa iasa... dar parca nu vroia... iar alta-data parca da foc la panza si scapa cat ai clipi...
e clar ca ceea ce a ales sa comenteze i-a placut mult de tot... de fapt s-a regasit in fiecare cuvant... sa va arat cum se joaca...

\"Parfumuri sălbatice, fragmente de cântec și glasuri, voci cunoscute, dar pe care nu le recunoaști te cheamă, îți răspund, iar tu plutești amețitor prin văzduhul dulce și dureros...\"

\"Soarele desenează potecă de foc pe covorul ros de vreme.
Bunicii cu zâmbet de zori, fratele alergând fericit pe aceeași potecă de raze, mama al cărei glas de violă nu mai răsună decât dincolo de simțuri. Cu toții plecați și plecându-și aripile peste creștetul său. Ca madeleinele lui Proust, veranda pustie și prăfoasă dă naștere unei amintiri mai puternice decât privirea și prezentul.\"

\"Un gând fugar: metalul conduce electricitatea! Mamă, să nu pui mâna pe grilaje! Și timbrul grav de fumătoare al mamei - violă tăcută - liniștitor ca mierea de tei: eu sunt prietenă cu ploaia... eu sunt ploaia.\"

\"Lacrima rămâne acolo, ascunsă în noaptea din inima copilului bătrân fără de mamă, rătăcit într-o ultimă vizită în lumea bunicilor apuși, înainte ca amintirea palidă a umbrei de vieți să fie scoasă la mezat pe banchiza pieței imobiliare.\"


eheeeeeiiiii.... cateodata citind nu te mai saturi... si eu care vroiam sa scriu doar cateva randuri, ca sa imi exprim bucuria... ei, asta e acum...

stii, Maria, ce imi place si mai mult la tine...
tu simti, draga mea... esti sincera... am reusit prin tine sa intru in proza lui Freenlancer fara sa il citesc... Am citit comentariul tau, apoi proza pe care ai descris-o... si vreau sa spun ca ai intrat perfect in metaforele operelor... chiar pe alocuri ceea ce spuneai tu era mai frumos, mai ludic, mai sincer...


mai devreme iti spuneam despre panza de paianjen...
ma refeream la faptul ca unele proze te-au prins mai bine, si nu ai mai vrut sa iesi din nebunia aia de joaca, dar in alta parte te-ai rezumat in a spune:

\"În doar câteva fraze reușește să ridice dragostea la înălțimea unui mit. E ca un strigăt, un urlet de durere… a fost… putea să fie… dar s-a sfârșit, înainte de vreme…Eroul este profund marcat de pierderea primei iubiri, încearcă o recuperare a paradisului pierdut.

Iarta-mă autorule, ți-am înțeles strigătul, l-am auzit și m-a cutremurat pentru că am strigat și eu la fel…\"(Iarta-ma)...

de ce ai facut discriminare... asta e un fel de repros... trebuia sa le analizezi pe toate la fel...
eiii... dar pentru intreg ansamblu de curcubee ludice... te iert...

in final si in concluzie... si in incheiere... si in sinonimie... spun:

Cum de nu te-am cunoscut mai devreme sa pot si eu sa invat a scrie de la tine... destinul asta... el le stie pe toate, asa-i?

Eseul tau sau ce o fi el... este cel mai frumos dar pe care si-l poate dori un autor... poze si laude... si critica atunci cand e nevoie... cateodata te joci, cateodata esti acida, dar intotdeauna o faci cu zambetul pe buze... e frumos sa fii sfanta si sa iubesti iubirea, arta si frumusetea...

gata... am spus prea multe... sa fii sanatoasa Maria...
te imbratisez si te pupic dulce...


cu onoarea necesara,
inoni

</b>sper sa inchid boldul

ai un spirit de expertiza... ai reusit sa surprinzi si sa trnsmiti tot...

frumos... imi place... si in plus poezia curge...

13 Aprilie

Cum aș putea respira încă o dată acel aer curat pe care ea atunci l-a îmbâcsit cu provocare...
cum să trăiesc fără să uit sau să nu pot uita...
vreau aer nebun pentru inima mea nebună

14 Aprilie

M-am îndrăgostit dar nu ea nu va ști niciodată pentru că ea nu e aici, nu va fi și cred că nu aș vrea să fie... mă întrebați poate
atunci de cine m-am îndrăgostit?
să fie nălucă, să fie pacoste sau amintire...
eu doar o rază de soare ce nu răsare prin părțile acestea...

15 Aprilie

Sunt tânăr ca un porumbel desperecheat furat din palmele unui cuib...
Am libertate și am drum bătut de tălpile îngerilor în căutare
fumez o stea și gust un sărut de val într-o cenușă de raze
e liniște și mă dor coastele de atâta mimă...

16 Aprilie

mâine voi scrie fără să respir și voi creea acea artă despre care nepoții îmi vor spune
e bună pentru agățat
\"maculatură postumă\"

hmmm... frumoasă viață detașată de versuri și visuri și speranțe și șanse...

haideți doar să trăim