Bogdan Gagu

multumesc... e un joc de copil...

inoni

inocenta asta... incerc sa iti dau dreptate ... da rnu stiu cand voi putea

testament 9 e pentru tine

inoni

as vrea si eu sa pot scrie epigrame dar nu pot...

in schimb iti dedic Testament 8...

inoni

admir lumina
unei ere
unde zeii si-au asternut
corturi de plus

adrian...
mersi de sugestie... am scos cactusul nici eu nu eram multumit cu el....

cristiana...

da stiu ca esti acolo tot timpul... stiu dar inca nu... o sa iti spun... mersi


inoni

urmatoarea despartire sper sa vina curand
depinde...

mersi de trecere...

inoni

</i></i></i>ai patruns dincolo de mine, ai reusit sa extragi niste simtiri care ma cutremura...
de fiecare data cand in paginile poeziilor mele gasesc randuri scrise de tine creste inima si mai mult in mine si imi simt sufeltul cum pluteste...
ma bucur ca reusesti sa treci atat de usor de o bariera pe care mi-am impus-o in versuri... nu as vrea sa se intample asta dar ma bucur ca tu reusesti...

asteptam de mult aceste randuri, sa vad si eu ca mai e cineva care intelege ceva din versurile mele, si nu ma considera doar unul, unul dintre altii care scrie...

multumesc mult pentru tot

inoni

trist??
asa e viata as vrea sa fie frumoasa dar nu e...

inoni

despartirea ca o cautare, cautare de sine sau cautarea unui nou inceput...
incerc doar sa scriu ceva...

ma incanta trecerea ta


inoni

am cunoscut-u acum vreo 4 ani si nu mai stiu nimic de ea, vroiam sa stiu ce mai face atata tot... dar daca nu vrei sa imi spui nimic asta e...

numai bine...

mersi mult...
nu am fost atent si doar am citit-o de cateva ori... :)))

inoni

orice adevar doare si mai ales atunci cand e vorba despre fiinta umana...
daca totul era roz as fi scris despre frumustea dar atata timp cat exista ceva care incepe sa se denigreze, in intunericul acesta eu caut lumina pentru ca eu cred ca e singura solutie...

e o onoare pentru mine sa te gasesc citind randurile mele

inoni

considera ca e o personalizare a lui
personajul principal dintr-o opera aleasa... :))

dupa parerea mea cel intunecat loc are o lumina puternica, pentru realizarea sufletellor noastre, pentru aspiratii si pentru desteptare...
sa culegem din ratare speranta

inoni

multumesc pentru trecere si pe-aici....
ma bucur ca am pe pagina un cititor fidel...

cu respect
inoni

ai cumva vreo legatura cu Amina Udila???

inoni

cateodata se poate a se reporni iar, dar cateodata trebe sa treaca prea mult timp pentru asta...
timp... cateodata nu mai e timp pentru nimic...

inoni

acel NOI va exista intotdeauna... de oricare parte as fi...
nu pot sa spun ca as vrea sa plec singur, stiu doar ca voi pleca singur...

inoni

4 Iunie

Mă doare când sunt cu prietenii și le spun că sunt atât de fericit. Nu pentru mine ar trebui să ăși facă griji ci pentru ziua de mâine când vor fi singuri.

5 Iunie

Aceste Despărțiri nu reprezintă altceva decât stări ale neouronilor pe care la un momemnt dat cei care vor asculta vor înțelege. Cei ce nu au ascultat nu au făcut-o din răutate ci pentru că erau siguri că îmi e bine... și așa de fapt ar trebui... voi pleca când voi termina rândul, când îmi va veni timpul... Aceste secunde ce trec prin ape aduc doar arsuri ale amintirilor...

6 Iunie

Despărțiri I – Inima amputată oare pe cine a salvat? Pe cel ce mai râde sau pe cel care a așteptat atâta timp să mai poată privi în gol atâta alb, atât curat... E timpul meu, am așteptat prea mult... îmi voi amputa inima să o dau de pomană săracilor, într-o zi care se va termina cu urlete și cu zăpadă și cu lacrimi de dor.

7 Iunie

Despărțiri II – Unele cuvinte am vrut să nu le spun... pentru că mă dor faptele acestea de neiertat care nu țin seama de nimic, nici măcar de legile lui Dumnezeu. În spatele unui „mi-e bine” se ascunde durerea unei ere pline de spaime și himere... le las pe ele să vorbească după mine...

8 Iunie

Despărțiri III – Acei pași încep să mă prindă în jocul lor pe ultimul drum... mă ademenesc, sunt mai ușori, parcă plutesc câteodată. Uit câteodată dar mereu mă întorc... de azi nu... sau de mâine... curând voi pleca să nu mai am unde să mă întorc... de fapt, mă voi întoarce acolo unde îmi e locul...

9 Iunie

Despărțiri IV – Geometrii dezmembrate, existențe ce trăiesc în amintiri... fie că sunt frumoase sau urâte le ținem în noi... suntem sadici... spunem că nu am vrea să fim torturați... poate de alții... pentru că noi ne chinuim singuri... și ne face plăcere... Oare când voi pleca... veți păstra și atunci amintiri? Eu spun nu... nu merit să suferiți pentru mine.

10 Iunie

Despărțiri V – Un ac, un drog și toate duc la moarte... sunt peste tot. La fiecare colț îi vezi cum își așteaptă doze de seară să poată fi fericiți, să simtă sexul mai tare... așa cum fac muritorii... Ființe banale bazate pe orgasme... asta suntem... dar ne place și nu ducem lipsa de instincte...Nu ducem lipsa de lacrimi și de voie bună... doar oare cu iubirea cum stăm?

11 Iunie

Despărțiri VI – Ura iubirii mincinoase... câteodată îți dorești atât de mult să iubești și atunci vine iubirea cea măreață... dar când totul e frumos se întâmplă ceva... distanța începe să sape galerii adânci și încep să doară văgăunile inimii... Am întrebat toți zeii nebuni dacă au leac împotriva minciunii la iubire și nici un semn... mă lasă în agonia zilelor să aștept trenul care mă va duce acolo unde nu mai există despărțire sau minciună ci doar dragoste...

12 Iunie

Despărțiri VII – Iubirea nu contează, nimic din tot ce ar fi frumos nu mai contează... de ce ar mai conta iubirea? Pentru o zi sau pentru câteva ore? Că restul e despărțire, e depărtare... Nu înțeleg aluziile infinitelor ratări.... Așa cum am făcut mereu: mă ridic și lupt pentru încă o ratare...

13 Iunie

Despărțiri VIII – Antidot nașterii asta am găsit... și mă îndrept acum spre drumul meu... ultimul... Mi-au dat momeală, m-au vrăjit cu fel de fel de talente, m-au mințit asta doar să mai stau încă o zi, încă una în care să încerc să învăț, așteptând răsplată la final... și în final nimic... Acum mi-am dar seama: prietenii mei nu erau acolo, erau doar himerele mele care mă ademeneau că aș ști să fac și eu ceva... acum e rândul meu să ies în față... Plecând îmi spun punctul de vedere ddespre viață...

14 Iunie

Despărțiri IX – Răsplata nesfârșitelor încercări a fost doar credința în Tine Doamne... dar azi sunt împăcat cu mine și cu restul... De-abia aștept să îți povestesc cum am trăit....

15 Iunie

Despărțiri X – Mamă, am teamă de-a mai fi copil... de fapt, mi-e teamă să nu mai fiu copil... Nu am uitat ce am învățat de la tine: să lupt, să lupt... dar am ajuns să lupt fără nici un folos... Și știi când îți spuneam că vreau să devin perfect... degeaba... nimeni nu mai are încredere în mine și în ce aș putea face din viața mea... e rândul meu să câștig plecând...

16 Iunie

Despărțiri XI – Resemnări divine… aștept 33 de clipe și încă 33 să mai trec încă o amintire de viață eșuată…

17 Iunie

Despărțiri XII – Muritor fii hooligan… asta a învățat ființa umană: că sexul e singura plăcere, și că totul se rotește în jurul lui… Suntem legume care mai stăm în viață doar să ne-o mai tragem așa din când în când, și să ne înmulțim ca iepurii… Eu spun altceva… decât CANTITATE mai bine CALITATE…

18 Iunie

Despărțiri XIII – Autopsie muribundă… drumul meu de-acum încolo e simplu… Când voi trece mă veți simți în ramuri și în mirosuri de mai sau de toamnă. Dacă veți asculta pământul va vibra pentru că eu îmi voi adduce aminte că voi ați fost, dar ați uitat că mai sunt și eu, de fapt am fost și eu… În ghetoul meu nu are loc decât o singură personă și aia sunt eu… plec singur așa cum am venit…

19 Iunie

Sunt lecții de despărțire sau sunt doar aberații smulse din infantilitate. Cât de curând îmi da seama unde merg și de ce și de ce singur… M-am săturat de aerul acesta al mocirlelor clipelor de eternitate… vreau să dorm, chiar și în moarte vreau să dorm veșnic și nici măcar nu vreau să visez… Sufletul meu a oboist… A ajutat prea multe neamuri și nici măcar una nu i-a fost recunoscătoare.

20 Iunie

Ieri a plouat și în fiecare ploaie vedeam un chip îngândurat care fugea spre mine, darn u știa dacă eu mai sunt acolo sau nu… aștept să vină, să își găsească aleea spre mine până nu voi pleca… Pot să aștept dar oare ea poate să fugă atâta timp?

21 Iunie

În vuietul acelor dealuri am simțit un fluture ce îți căuta copilul. M-a respins spunându-mi că eu pot fi doar înger..

22 Iunie

Crede doar în tine și în ce poți face. Nu te încrede în vorbe și în aluzii cid oar în lucruri concrete…

23 Iunie

Nu mai visa când începutul e ratat… aid oar speranță că mai sunt și minuni…

24 Iunie

Cineva îmi spune că eu nu le știu pe toate… să eu sunt doar un copil… doar oare acest copil nu are șansa de a fi pus la încercare… căutați-mă în alfabetul despre viață la litera M.

25 Iunie

Soarele își mai lasă din când în când câte o umbră pe fereastra aceasta infectă de cămin și mi se pare tot mai des că cineva mă așteaptă. Am să vin poate mai repede decât speră sau poate sunt mai aproape decât se gândește, poate sunt acolo unde rar poate ajunge: în inima ei…

26 Iunie

Nu fac niciodată aluzie la cineva, gândurile mele se duc direct. Așa că dacă aveți vreo problemă adresați-vă Consilului Național al Ahivelor, mă găsiți la litera U.

27 Iunie

Curând voi începe să mă reproduc, așa cum au făcut strămoșii mei pe acele paturi infecte ale civilizațiilor nerecunoscătoare… soare lumină dar nimic de mâncat…

28 Iunie

Într-o seară maestrul se adună cu discipolii și le ceru să facă un foc ca să stea de vorbă împreună.”Călătoria spirituală e ca un foc care arde în fața noastră,” spuse. “Un om care vrea să aprindă focul trebuie să suporte fumul care-i îngreunează respirația și-l face să lăcrimeze. Așa e redescoperită credința lui. Oricum, odată ce focul a fost aprins din nou, fumul dispare, iar flăcările luminează toate lucrurile din jurul lor –
dîndu-le căldură și liniște.”
“Dar dacă altcineva aprinde focul pentru el?” întrebă unul din discipoli. ”Și dacă cineva ne ajută să evităm fumul ? “
“Dacă cineva face asta, este un fals maestru. Un maestru în stare să ducă focul oriunde dorește și să-l stingă de cîte ori are chef. Și, din moment ce nu a învățat pe nimeni să aprindă focul, e ca și cum i-ar lasă pe toți în întuneric.”

29 Iunie

Un om se hotărî să facă o vizită unui pustnic care, după cum i se spusese, trăia nu departe de mănăstirea Sceta. După ce merse cale lungă prin deșert, găsi în sfîrșit călugărul. “Am nevoie să știu care e primul pas care trebuie făcut pe drumul spiritual,” spuse. Pustnicul duse omul la o fîntînă mică și-i spuse să se privească în apă. Omul încercă să o facă, dar de abia ce încercă, pustnicul aruncă pietricele în apă, agitîndu-i suprafața. “Nu o să-mi pot vedea chipul dacă o să continui să arunci pietrele alea,” spuse omul. “Așa cum e imposibil pentru un om să-și vadă chipul în ape mișcate, la fel e imposibil să-l cauți pe Dumnezeu dacă mintea ți-e neliniștită de căutare,“ spuse călugărul.
“Acesta e primul pas!”

30 Iunie

Spune maestrul: “Decizie. Acest ceva pentru care lumea a fost suspicioasă vreme îndelungată. Cîte sînt lucrurile pe care sîntem incapabili să le facem din lipsă de hotărîre, și cîte pentru că sînt riscante? Un exemplu de lucru greșit interpretat ca “lipsă de hotărîre”:
a vorbi cu necunoscuții. Fie o conversație, un simplu contact sau un salut, foarte rar vorbim cu necunoscuții. Și spunem întotdeauna că e mai bine așa. În acest fel sfîrșim prin a nu fi de ajutor și a nu fi ajutați de Viață. Distanța ne face să părem importanți și siguri de noi înșine. Dar, de fapt, nu permitem ca vocile îngerilor noștri să se manifeste prin cuvintele celorlalți .

Radmila si mihaela nu am vrut sa intristez pe nimeni cu randurile astea sau cu despartirile mele... sunt doar ganduri carora trebe sa le dau drumul sa pot merge mai departe pe drumul meu... asa cum e el sa fie...
va multumesc pentru trecere...

inoni