Poezie
destăinuire
1 min lectură·
Mediu
praful așezat în băncile rupte ale ființei
așteaptă lecția școlărească despre faptele morții
de data aceasta nimeni nu a mai scris despre mine
despre iubire
în forma aceasta banală unde nimicul devine nimic prin simpla atingere a lui
ne-am ridicat noi
aceia care devin profeți
poeții
de meserie nu sunt poet nu îmi câștig banii scriind poezie
dar cine o face
înjumătățit de freza hipiotă ce-o port zi și noapte
scuipând semințe în tramvaie și prin parcurile bălegoase
mârâind prin ziare despre pubertate
acea întoarcere reciprocă către adevăr
adevărul cui
doar poeții mai scriu azi despre adevăr
mi-e lene de inerția postumanizantă
dezrobia pântecului încărcat cu o mie de ace
ha
îmi zic
timpul acesta e pentru o viață ce se vrea trăită
eu?
a cui viață
care poet
suntem pliculețe de nes servite ca aperitiv înainte morții
043.335
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bogdan Gagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Bogdan Gagu. “destăinuire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-gagu/poezie/201015/destainuireComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
rege, sclav, bucatar sau gunoier???? cateodata ma intreb unde e omul din toate!
mersi pentru ganduri
cu stima
inoni
mersi pentru ganduri
cu stima
inoni
0
pentru fiecare exista un adevar ..si oricum nici acela nu e adevar adevarat..
daca se priveste viata doar ca pe un drum spre moarte, atunci fa drumul cat mai frumos!
n-ar trebui sa invatam despre moarte , ci despre viata ca oricum tot acolo ajungem toti.
de care , ness cafe frappe?:)
te mai citesc,
Andru
daca se priveste viata doar ca pe un drum spre moarte, atunci fa drumul cat mai frumos!
n-ar trebui sa invatam despre moarte , ci despre viata ca oricum tot acolo ajungem toti.
de care , ness cafe frappe?:)
te mai citesc,
Andru
0
rece si tare:D
ajungem cu totii acolo dar e trist cand unii pleaca mai devreme de cat trebuie.
multumesc de ganduri
ajungem cu totii acolo dar e trist cand unii pleaca mai devreme de cat trebuie.
multumesc de ganduri
0

scrii despre poeții care devin un fel de bufoni pentru că doar bufonul avea curajul să-i spună regelui adevărul
moartea adoarme cu numele poeților în palmele ei sită
la trezire
pune polobocul peste toți
și mori ca om
și trăiești mai departe ca poet
regele de cele mai multe ori
e surd!
cu stimă pentru om Valu