Poezie
tablou de Paste
2 min lectură·
Mediu
stai goală pe scări Pe-acolo fug eu când se pune de-un incendiu
te văd în dungi Fereastra e spartă Umbrele se miorlăie la lună
în ziarul de azi într-un chenar gri era un raport
cerul contra orașului Acest oraș care scuipă lene tipic anilor douămiști
costumul meu miroase a fum Colegii de cameră au copt cartofi mucegăiți
îți șoptesc să pleci Nu m-auzi Îți strig Fugi
răsăritul se-apucă de-o apocalipsă Acum rupe orizontul
chipul tău văzut din unghiul acesta pare albatros fără respirație
patru ore și cinzeci de minute Corpul tău capătă un aspect gri mânjit cu un galben mort
stai trează De ce? E trecut de ora nouă A venit timpul să dormi și tu o tură
șapte îngeri dansează în punct O sută de mii de draci dansează în punct
tu ești progenitura avortată de cele două emisfere bolnave de-a fi
ce pretenții să mai am la tine care ești ființă umană să te îmbraci
să de dezbraci Să vezi și să mori când ți se cere
de ce? Divinitățile se omoară zilnic Tu de ce nu ai omorî
dacă îngerii mai prăjesc din când în când câte un drac
dacă dracii mai prăjesc din când în când câte un înger
miroase a fum Costumul de firmă mi-a luat foc Te iau de mână Alergăm pe scări
ne oprim la unu Mergem la duș și te omor
Era timpul să mori
032.511
0
ET