îmi pare rău că locuiești într-un oraș plin cu fantome

când mă spălam pe dinți oglinda din baie mi-a șoptit
deschide-mă!
am încercat dar îmi tot aluneca
m-am luptat cu uleioasa mea imagine
până când prăjitorul de pâine
a început să urle la mine din bucătărie
azi!
nu îmi aduc aminte de o asemenea conversație
îmi era foame El țipa la mine
eu mă făceam că nu aud
tavanul a început să urle din cavernă
coboară din spațiu și luptă-te ca un bărbat!
m-au supărat cuvintele lui Părea o poză din copilărie
unde nimic nu era real Poate doar rama din plastic
în spate munții semănau cu grotele primitivilor
dansau râurile Se evaporau prăpăstii
în ritualul lor de exorcizare strigau
să nu te întorci înapoi!