Umbre de dumnezei
*Nevoia de a crede, ca un proprium al omenescului, implică o acceptare resemnată a fatalității; lupta e transformată prin credință în supunere față de un
Libertatea înțelepciunii și înțelepciunea libertății
Absolutizarea libertății* Compromiterea unui adevăr prin luciditate* Înțelepciunea depășește și anulează gândirea în cuvinte* Omul,vânător
Epifania și revelația iubirii
“Acea credință care nu se supune în permanență riscului necredinței nu este defel o credință,ci o simplă comoditate și o convenție făcută cu tine de a te ține de acum
Gânduri despre gânduri
*Suntem prea mici ca să sperăm ceva dar prea mândri ca să o recunoaștem.Ne trecem neimportant și ne uităm repede, altfel nu ne-am putea accepta.
se succed statui picurate
din teama de-alte rosturi
in orasul vacii multicolore
supraomul oboseste geometrii
si adevaruri resemnate
sublimii rotesc intrebatori
vecinatatea unei
*
a vedea apusul
adanc de regrete
cand arderea veciei
trezeste mortii
omagii silniciei
si iz de nasteri parfumate
*
litera mare
rotunjita apocaliptic
completeaza cercul adierilor
de
goi in fata ferestrelor stranse in pumni
ca doua sperante
atarna demonii in cuier
alaturi cuiele de batut in vene
jos curg inecati in sangele crucificatilor
ranitii se cheama
pe cele sapte nume
