Ganduri despre ganduri

Gânduri despre gânduri *Suntem prea mici ca să sperăm ceva dar prea mândri ca să o recunoaștem.Ne trecem neimportant și ne uităm repede, altfel nu ne-am putea accepta. *Cu ce poți anula fascinația de a fi? *Urăsc viața căci e clădită pe dorință și renunțare, dar o iubesc fiindcă m-a învățat să gândesc. Ea e prețul devenirii mele. *Omul s-a obișnuit cu el în așa măsură încât se crede nemuritor. Va plăti scump curajul de a se minți. *Calea fericirii trece adesea prin tărâmul ignoranței. *E o reală plăcere în a te lăsa înșelat de viață, ajungi să te pierzi printre tristeți. *Am fi oare mai buni într-o lume mai bună sau ne-am păstra cu ambiție sfântă bestialitatea? *Tăcerea celui învins- o minunată plecăciune. *Te-ai căutat vreodată în minciună? Ai cele mai mari șanse. *Dumnezeu- un simbol activ. Poate e surprins și el de inutilitatea marilor credințe. *Nimic n-a înlocuit până acum haosul, nici teama de ordine. *Sufletul adesea sângerează, suspină după certitudini. *Când oare nu vom mai conduce noi lupta împotriva înstrăinării de sine? *Paradisul- loc al cultivării lipsei de înțelepciune. *E un blestem să înțelegi! *Am purtat și am topit în oglinda de gheață a vremii toate măștile unui geniu de piatră, sunt distrugătorul prin excelență. *Veți învăța cu toții să fiți veșnici, pentru că sunteți un destin. *Prin reîntoarcerea iluzorie la origini ne amăgim cu sentimentul întregirii. *Literatura e gând eliberat de ispite. *Prin încifrare se închide o lume în căutarea alteia. *Viața e o glumă teatrală de prost gust, ce se pierde undeva între ignoranță și neprofesionalism. *Există în om o pornire tainică de dăruire sferelor întunecate ale lumii de dincolo de vis. *Durerii sfâșietoare i se opune neliniștea teribilă. *Ați alunecat vreodată în deziluzii rușinoase? *Asumați-vă libertatea și curajul înțelepciunii de a reuși! *Ne-am obișnuit să fim ridicoli în căutările noastre mărunte. *Am epuizat ideile pentru a le înlocui cu atitudini, cu stări ale omului mediocru. *Lucrurile ne părăsesc ofensate de pretențiile noastre de absolut, ele ne cunosc cel mai bine micimea. *Nimic nu pare să ne înspăimânte mai mult decât singurătatea și tăcerea marilor dureri. *Suntem supuși forței iluziei, această vrăjitoare bătrână dar mereu fermecătoare, pentru care biata cunoaștere e un simplu instrument. *Ne fascinează orbirea, întunericul nu cere nimic. *Realul de dincolo de vis e întotdeauna voință de depășire a datum-ului existențial. *Visul e un act de revoltă, care capătă adesea valențele unei împotriviri nejustificate. *Erosul și thanatosul se regăsesc în vis într-o unitate mai presus de orice cunoaștere privitoare la lumea sensibilă. *Visul se opune prin sine fericirii plate, adusă de împlinirea unor dorințe comune. *Poezia naturii e o stare de fapt, interiorizată până la identificare cu eul personal. Bogdan Chirica (Bachus)