Am cunoscut cândva întinderea ta nesfârșită
de apă verde-albastră
ce-n valuri limpezi țărmul dezmierda,
întindere ce la un capăt Cerul,
iar la cel'lalt Pământul cuprindea.
Am cunoscut sirene și
La costum, la patru ace, cu cravate colorate,
Cu cămașă apretată, parfumat și aranjat,
Pupând cruci și moaște sfinte, în campanii deocheate,
Vine și-ți promite totul, sperând să fie votat.
Are
Vocea ta iubito, e cântecul naturii,
Ochii tăi frumoși sunt răsărit de soare
Inima îți bate pe notele iubirii,
Și-mi aduci aproape, întreaga depărtare.
Trupul tău îmi este pământul
Firul vieții și al morții
Ți-l dau sorții!
Nu e loc nici de tocmeală,
Nu e loc de învoială,
De palavrăgeală multă:
Căci Viața nu te ascultă!
Știi de ce, nebun smintit?
Fiindcă ai stat
Desprins din razele Soarelui stins
și din infernul unui meschin Paradis,
un Ceas parșiv cu ticăit perfid
îmi cântă Timpul meu rigid.
În spațiul meu elipsoid,
hrănit mereu cu fitocid,
scăldat
BG