Adio mare
Am cunoscut cândva întinderea ta nesfârșită de apă verde-albastră ce-n valuri limpezi țărmul dezmierda, întindere ce la un capăt Cerul, iar la cel'lalt Pământul cuprindea. Am cunoscut sirene și
Politicianul mioritic
La costum, la patru ace, cu cravate colorate, Cu cămașă apretată, parfumat și aranjat, Pupând cruci și moaște sfinte, în campanii deocheate, Vine și-ți promite totul, sperând să fie votat. Are
Poezie cu dăruire
Vocea ta iubito, e cântecul naturii, Ochii tăi frumoși sunt răsărit de soare Inima îți bate pe notele iubirii, Și-mi aduci aproape, întreaga depărtare. Trupul tău îmi este pământul
Zadarnică strădanie
Firul vieții și al morții Ți-l dau sorții! Nu e loc nici de tocmeală, Nu e loc de învoială, De palavrăgeală multă: Căci Viața nu te ascultă! Știi de ce, nebun smintit? Fiindcă ai stat
Rămas în Vis
Desprins din razele Soarelui stins și din infernul unui meschin Paradis, un Ceas parșiv cu ticăit perfid îmi cântă Timpul meu rigid. În spațiul meu elipsoid, hrănit mereu cu fitocid, scăldat
