Poezie

Adio mare

1 min lectură·20 iunie 2015

Mediu

Am cunoscut cândva întinderea ta nesfârșită

de apă verde-albastră

ce-n valuri limpezi țărmul dezmierda,

întindere ce la un capăt Cerul,

iar la cel'lalt Pământul cuprindea.

Am cunoscut sirene și delfini în largul tău

și scoici pe plajă străluceau în soare;

am cunoscut că nu e deloc rău,

să te arunci

și să te-nneci(-N) în mare.

Mi-am pus întreaga-ncredere în tine

și-am alergat cântând pe malul tău;

spuneam că nu e rău, dar...

nu-i nici bine,

să te încrezi în mare și în valul său.

Tu calmă-ai fost și te-am iubit odată,

copil fiind cu suflet de nebun,

dar m-ai trădat și apa ta învolburată

m-a tras precum cel mai cumplit vârtej, la fund.

Adio mare!... pot să-ți spun adio,

cu ultim glas ce încă mi-a rămas,

cu ultimă putere disperată, în timp ce mă înghite apa ta

în caldă zi de vară, la ceas de-apus de Soare,

îți spun încă o data... îți spun:

adio mare!

001.107

Bogdan Adrian Gîscă. “Adio mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-adrian-gisca/poezie/14073571/adio-mare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.